Variantul românesc al fiinţei zburdînd prin aerul prielnic al timpului

După ce patru ani s-a aflat legal, cu acte în regulă, la putere, Virusul lumii libere a fost eliberat la loc în atmosferă. A fost, aşadar, săptămîna în care Donald Trump s-a reîntors în aer, în "aerul timpului" şi ca "aer al timpului", ca principal ingredient "informal" al irespirabilei ambianţe publice planetare, în care doar fumul incendiilor pădurilor amazoniene poate concura viruşii (de fapt, adăugîndu-li-se), (re)venind la condiţia de principal virus al democraţiilor liberale occidentale, de ele produs, în subsolul lor tot mai greu ocultat apărut. De-acum circulă însă liber, multiplicat şi "depersonalizat", aşa că pot să îl închidă sau să îl interzică cît vor prin acest "impeachment" post-factum, dacă nu de-a dreptul postum, prin care nu se încearcă decît, ca la vampiri, înfigerea unui ţăruş în inimă, tot degeaba însă, căci a apucat deja să "muşte", adică să se transmită, să se înmulţească, să proceeze - să "mute". Ca "al treilea gen" ce este, graniţă vie între viu şi ne-viu, între viaţă şi moarte, trickster al graniţelor imposibile, fantasmate.
 
Principala paradigmă a vremii noastre, ca să mă exprim asemenea străbunicilor noştri Husserl sau Valéry, a devenit, este clar, aceea virală, inutil de pudic şi, de fapt, de hiper-"corect politic" distinsă (într-o atmosferă publică atît de incorectă, de abuzivă politic precum aceea în care trebuie să servească, să funcţioneze limba română) în "viruşi" şi "virusuri", pluralul fiind, în acest caz, cel mai important, dat fiind că tocmai multiplicarea şi "mutarea" este regimul de fiinţare al acestei "manifestări", "eveniment" în sine: fiinţarea-eveniment, viul-flux, altfel spus diferenţierea permanentă care e condiţia virală generalizată.
 
Din metaforic şi contra-metafizic, refuzat şi ocultat de morala şi gîndirea publică dominantă, de poliţia gîndirii bazată pe identităţi fixe, substanţiale, Viralul, adică multiplicarea şi mutaţia continuă, "firea" ca mutaţie permanentă, în flux, ca devenire continuă generalizată, ca "scriitură" prin diferenţă şi "diferare" (Derrida) sau ca devenire-împreună (Deleuze), liberal vorbind, ca piaţă liberă de variante şi "varianţi", de traduceri în act şi în lanţ fără alt original decît în sens pur cronologic (de "primul" identificat), a devenit literală. Citaţii filosofi, atîta vreme respinşi, de-negaţi şi de-tractaţi, ostracizaţi şi batjocoriţi de mainstream pînă au devenit ei înşişi, viral, contra-mainstream (fluviu subteran), sînt confirmaţi, acum, în spusele lor. Care, deşi sînt adeverite, cum spuneam, literal, de "mersul lucrurilor", încă continuă (să înfruntăm cacofoniile şi pudibonderiile culturale inutile) să fie respinse, ţinute la uşă şi pe tuşă, întru catastrofa înţelegerii publice (de noi înşine). "Secolul" e de mult critic "foucaldian", "deleuzian" şi "derridian", între timp şi pozitiv "latourian" (şi, deja, creator "morizotian", dar asta rămîne încă de construit), dar noi tot în categoriile "naţionale" (gîndirea ca "naţionalism"), de secol al XIX-lea, ne străduim să le gîndim, certîndu-ne cu noi înşine şi pe noi înşine că nu înţelegem, fireşte, nimic. Sau, de fapt, "contra-înţelegem", "ştim noi mai bine", ni se pare că înţelegem, "alternativ" şi în primul rînd "constructiv", "contra-factual" şi "contra-intuitiv", totul: cogitaţia în conflict deschis cu, simplu şi dualist (adică pe limba dominantă spus) spus, sensorium, cu organele de simţ şi mecanismele de percepţie (de gîndire imanentă "în lucruri": gîndim în lucruri, nu despre ele; sau "despreitatea", cum îi spunea, cîndva, Mihai Şora, este tocmai voinţă de diferenţiere, libido mutandi, expresivitate viral-vitală).
 
Tocmai de aceea este important, ca artist (altfel spus, ca gînditor nu atît "implicat", ci inclus, integrat, nu fals şi imposibil, intelect-ual desprins, detaşat), să produci nu iluzorii judecăţi despre proiectîndu-te şi ipostaziindu-te într-un "afară" imposibil, pur fantasmat (şi, de fapt, înfăptuit, "performai" politic ca nedreptate şi dominaţie), ci documente şi, de fapt, simptome, semne-interpretante, cum spunea marele Peirce, ca parte ce sîntem, fiecare dintre noi, a "realităţii": "eu sînt realitatea bă realitatea sensibilă" (Virgil Mazilescu). Realitate care se simte pe sine şi o spune: realitate auto-expresivă.
 
Din sînul de Avraam al realităţi, aşadar, semne. De viaţă.
 
Derelection Day
 
Noua ecologie "săracă": raporturi de la viu la viu (de la vieţuitor la vieţuitor), nu de la "Om" la "Natură". PANDEMOCRAŢIE, nu doar Pandemiocraţie.
 
ÎNTRU(MP)
Ca să nu mai pierdem ontic vremea.
 
"Mai înainte de a acuza «poporul» că nu mai crede în nimic, să măsurăm efectul pe care această trădare [a elitelor] a avut-o asupra nivelului său de încredere: a fost abandonat în plin cîmp.
Nicio cunoştinţă adevărată, ştim asta, nu rezistă de una singură. Faptele nu rămîn solide decît atunci cînd există, pentru a le susţine, o cultură comună, nişte instituţii în care poţi avea încredere, o viaţă publică cît de cît decentă, nişte medii de informare cît de cît fiabile.
Şi am vrea ca nişte oameni pe care nimeni nu i-a anunţat deschis (dar care presimţeau asta) că toate eforturile de modernizare din ultimele două secole riscă să dea greş, că toate idealurile de solidaritate au fost aruncate peste bord tocmai de către cei aflaţi la cîrma lor, am vrea, deci, ca aceşti oameni să aibă în faptele ştiinţifice o încredere ca a lui Louis Pasteur sau Marie Curie!
[...]
Reacţia mediilor de informare dovedeşte că situaţia, vai, nu este deloc mai bună nici în cazul celor care se laudă că au rămas nişte «minţi raţionale», pe care îi indignează indiferenţa faţă de fapte a lui Ubu Roi sau care înfierează stupiditatea maselor ignorante. Aceştia continuă să creadă că faptele rezistă singure, fără o lume împărtăşită, fără instituţii, fără viaţă publică, şi că ar fi de ajuns să aduni tot acest popor într-o sală de clasă tradiţională, cu tablă neagră şi teme pe banci, pentru ca raţiunea, în sfîrşit, să triumfe!" (Bruno Latour, Où atterrir?, 2017).
 
Terr
Terra
Terror
Terrorism
 
Din cauza mutaţiilor nu ne mai putem muta (de colo-colo). Nu "mută" toată lumea în acelaşi timp. Acum "mută" virusul şi noi stăm.
 
În timp ce Europa se pregăteşte de re-închidere, la noi triumfă modul de gîndire HoReCa, această activitate economică esenţială, fundamentală, de bază pentru toată lumea, prin lobbyurile ei din afara şi mai ales dinăuntrul clasei politice: la cum vorbesc, se poartă etc. mai toţi oamenii politici şi, în general, publici români par oameni de crîşmă, nişte adevăraţi stîlpi de cafenea ai societăţii româneşti. Puţină pauză deci pentru elitele de birt ale societăţii, că expiră stocurile, şi pentru că oricum după aia nu se prea ştie ce urmează. Dar pentru foarte puţină libertate "interioară" (pentru care se deschid, ca lăcaşuri de cult şi cultură ce sînt, crîşmele "la interior"), vom sta acasă mult şi bine după aceea. Abhor!
https://www.digi24.ro/stiri/externe/ue/ue-cere-limitarea-calatoriilor-intre-tarile-membre-ursula-von-der-leyen-suntem-tot-mai-ingrijorati-din-cauza-mutatiilor
 
Pentru fixare: STÎLPII DE CAFENEA AI SOCIETĂŢII.
 
Deci nici vorbă să prevenim, aşteptăm să vină "mutanţii" şi mai vedem - sau poate nu vin, poate de data asta scăpăm, poate ne ocolesc şi rămînem cu crîşmele deschise la şliţ, să aibă unde să se închine românii şi unde să servească Ultima Cină. Hai noroc, că e ultimul care ne mai poate scăpa!
 
Originalul şi variantul.
 
Ghici: se deschid: restaurantele + cinemaurile = se deschid mallurile cu totul. 30%: ha ha! Cine să controleze? Poliţia? Patronii? Între ei? Ei înşişi pe ei înşişi? Oricum, 30% înseamnă că le-a dat mai degrabă nimic, dar cum noi sîntem o "civilizaţie a abuzului" (cum bine spunea deunezi o prietenă), le-a dat toul.
 
"Masca este cel mai important ingredient şi primul, iar masca trebuie purtată permanent în interiorul sau în exteriorul restaurantelor" (Dragoş Petrescu, preşedintele HORA, patronatul hotelurilor şi restaurantelor din România). Adică o vom găsi de-acum înainte în supă în loc de supă şi mai cu seamă în voma "cu de toate".
 
"STAY HOME - PROTECT THE NHS - SAVE LIVES", scrie pe pupitrul lui Boris Johnson, prim-ministrul Marii Britanii (mici de Europa). Mesaj în sine tare: "să protejăm (apărăm etc.) sistemul" (de sănătate) care ar trebui să ne protejeze. Bietul sistem! Bietele sisteme, în general! Cît sînt ele de fragile şi de expuse. Dar oare de ce sînt făcute/ţinute ele aşa? Ca să nu devină "totalitare", fireşte! "Jos comunismul" de pe faţa mea!
 
Deci ca să fie clar: problema cu vaccinurile anti-Covid nu e că ne-ar putea să ne bage (ca să ne ia) ceva în (din) corp, deci că ar putea avea cine ştie ce efecte nedorite (şi necunoscute, şi nemărturisite), ci că "variantul" lor industrial, de masă, ar putea fi sub standarde, deci apă chioară, adică fără niciun efect, deci o farsă şi o fraudă (capitalistă) globală. Nu am prea văzut în presa (sic!) română ceva legat de scurgerile cu privire la reticenţele şi criticile, în acest sens, ale organismelor UE înainte de autorizarea vaccinului Pfizer, ale cărei probe (iniţiale) din uzina belgiană de la Puurs erau sub standarde faţă de "originalul" de laborator, punînd problema eficienţei acestui vaccin. Deci bani UE (ai noştri, dar mutualizaţi, ca şi datoria) aruncaţi, "tuşiţi" în vînt. Să vedem!

Numai contaminat-virali putem "înţelege" şi contracara, concura Virusul (sau mai degrabă Viralul: Vitalul-Viral). Recunoscînd, admiţînd, aşadar, ("coborîndu-ne" pînă la) viaţa-virus şi gîndirea-virus, viaţa-gîndire-virus "din" noi, de fapt prin noi.
 
Individuaţia-mutant: ne individualizăm şi "individuăm" doar ca mutaţii, "mutînd", "diferînd" infinit, imposibil de stabilizat, "meta-stabil" (Simondon: alt filosof de tradus). Viralul ca traducere şi "variaţie" (producţie de variante şi "varianţi") continuă, fără "original". "Originalul", "originarul" e, tocmai, mineralul, chimicul, ne-viaţa, ante- şi anti-viul. Moartea fără viaţă, doar "reacţii" (pre-sinaptice, însă).