Este prima dată când scriu aici şi simt parcă o responsabilitate. Simt că trebuie să scriu ceva interesant pentru că cititorii au aşteptări ridicate. Simt că trebuie să storc fiecare lucru înţelept pe care l-am dobândit în acest an. Recunosc că am rămas cu ceva "sechele" în ceea ce priveşte scrisul (mai ales la laptop) după o experienţă în urma căreia Cineva mi-a spus că scriu "ca un gazetar comunist". Oricum scriam foarte greu dar de atunci scriu şi mai greu, mai ales când mă citesc alţii. Dar asta s-a întâmplat cu mult înainte de 2020, deci nu trebuie să intru în amănunte.
Vestea bună este că în 2020 am tot încercat să "repar" această problemă şi mi-am făcut un jurnal, în care "exersez" atunci când îmi aduc aminte vreun eveniment marcant. De cele mai multe ori, însă, nu reuşesc să "dezbat" prea mult experienţele pentru că îmi irosesc energia şi disponibilitatea certându-mă. Mă cert pentru orice dar în special pentru că de multe ori simt cum pierd timpul (ah, timpul pierdut, un alt aspect care cred că mi-a umbrit 2020-ul) şi am senzaţia că nu fac nimic. De foarte multe ori m-am surprins în acest an stând pur şi simplu - ce e drept am şi stat doar în casă vreo 2 luni - şi visând cu ochii deschişi. Această senzaţie de timp pierdut cred că a fost destul de prezentă în acest an. Dar poate nu a fost pierdut...
Să revenim, acest jurnal-exerciţiu-de-scriere cred că este un lucru bun pe care l-am iniţiat în anul care a trecut, iar acum mi se dovedeşte şi util pentru că sunt cu el în faţă şi îmi aduce aminte prin ce am trecut. Nu scrie asta aici dar ştiu că anul a început foarte promiţător - aveam foarte multă treabă. Împreună cu dragii mei colegi din trupa Jamais Vu lucram pentru un nou spectacol. Lucram intens şi când eram aproape de premieră... s-au închis teatrele. A venit carantina, am intrat în casă. Şi acolo am rămas mult timp.
În acea perioadă m-am împrietenit cu laptopul şi telefonul mai mult ca oricând: cursuri de impro pe Zoom, poezii filmate - munca la domiciliu - astea chiar au fost o provocare pentru mine atunci, apoi filme (multe, a fost anul cu cele mai multe filme văzute); acest jurnal-exerciţiu-de-scriere; aplicaţie pentru exerciţii fizice; show-uri de impro online; poze cu telefonul, de la balcon (în special cu şantierul de lângă bloc, care a început tot atunci); Youtube; Spotify. Am şi citit, din nou, cred că a fost anul în care am citit cel mai mult.
În anul 2020 nici nu am văzut cum a trecut primăvara, la propriu. Nu am văzut cum au înfrunzit copacii. Când am intrat în case erau goi, când am ieşit aveau frunze... un alt lucru de neuitat, oferit de acest an special.
Şi dacă tot suntem la capitolul ciudăţenii, poate cel mai ciudat lucru prin care am trecut în acest an a fost frica de a-mi face meseria. Da, mi-a fost frică să urc pe scenă. După ce s-au mai "relaxat" măsurile, din vară, am avut voie să jucăm în aer liber. Sentimentul acela de frică a fost ceva crunt; deşi îmi doream foarte mult să joc, ajunsesem să visez că mă rog să plouă în ziua spectacolului... şi la primul spectacol a plouat - anulat.
Slavă Domnului că nu a durat mult. În Bacău, Teatrul Municipal Bacovia a avut parte de o scenă superbă, la Insula de Agrement şi acolo ne-am putut revedea cu spectatorii. A fost minunat, chiar şi când savuram câte 5-6 ţânţari pe respiraţie. Nu era vina lor, nu m-a pus nimeni să stau cu faţa lipită de reflector.
Momente frumoase în vară-toamnă-iarnă au fost şi lecturile / repetiţiile conduse de Matei Lucaci-Grunberg (regizorul care în ultimii ani are mare grijă de mine în Bucureşti şi al cărui credincios-actor îi voi fi până la moarte şi dincolo de ea) şi minunaţii colegi din Jamais Vu. S-a muncit mult, chiar mult aş putea spune. Sper să avem curând ocazia să ne şi vedeţi!!!
Singurul spectacol nou de care am avut ocazia să ne bucurăm alături de public, live, în 2020, l-am realizat alături de colegii de la Bacău, de la Teatrul Municipal Bacovia. S-a-ntâmplat într-o joi de Elise Wilk (nota LiterNet: piesa care a stat la baza spectacolului se poate citi aici), a avut premiera joi pe 1 octombrie 2020. Octavian Jighirgiu (regizorul spectacolului) ne-a oferit o frumoasă ocazie să ne jucăm în parcarea din spatele teatrului (s-a jucat outdoor). Cât de curând veţi avea ocazia să-l vedeţi şi adaptat la interior.
O altă mare bucurie a fost să lucrez ca trainer în cadrul proiectului Multivers, unde m-am întâlnit cu doamne minunate din Comunitatea 50 Plus şi împreună am descoperit tainele improvizaţiei. Mulţumesc mult Sever Andrei (iniţiatorul proiectului), Delia Riciu, Monica Anastase, Veronica Oancea şi întregii echipe.
Mă bucur enorm că şi în anul 2020, aşa cum a fost el, am reuşit să sprijin realizarea unei noi ediţii I.D.Fest - festivalul de teatru pentru adolescenţi din Bacău, care anul acesta a avut parte de călătorii prin ţară (în oraşele trupelor participante). Le mulţumesc trainerilor care au răspuns atât de prompt. Absolut minunaţi!
Anul 2020 a însemnat 10 ani de la absolvirea facultăţii... Şi 10 ani de activitate a trupei de improvizaţie Backstage Boys... n-am făcut nimic. Încă. Am speranţa că aniversarea acestor 10 ani va dura un an întreg - 2021.
Doamne Dumnezeule, scriu de 2 ore!!! Este ora 7 a.m. şi începe să mi se facă somn (am spus că e moştenire din carantină programul ăsta dubios. sper să revin la normal!!)
Dacă am uitat pe cineva rog mult să nu se supere. prietenii adevăraţi ştiu unde îşi au locul în inima mea şi sper ca anul acesta să ne vedem cât mai des:)
Ah, deja mi-am mai adus aminte câteva întâmplări absolut fabuloase petrecute în anul 2020 dar nu mai pot, mi-e somn. promit că le veţi citi în cartea mea de memorii la baza căreia va sta jurnalul - ... - ...
vă-mbrăţisez!
bună dimineaţa!
p.s. v-am spus că am citit mult şi am văzut multe filme. pe cele care mi-au plăcut şi le recomand, le-am postat pe fb şi pe insta;):P
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)