Nichita Stănescu scria:
"Întoarce-te la mine, daimon iubit
ţi-am pregătit toate aşternuturile fiinţei mele,
toate zidurile clădirii mele,
am deschis toate ferestrele mele.
Ah, întoarce-te odată la mine, daimon iubit"
Însă ce au toate astea de a face cu anul 2020, v-aţi putea întreba.
Dacă scopul vieţii mele este să fiu fericit, ştiu că pot atinge asta oferindu-i daimonului meu o viaţă îmbelşugată. Cam cum s-ar traduce asta? Cel mai simplu mod este de a-mi exersa talentele şi intuiţia. Intuiţia este cea prin care poţi simţi dacă daimon-ul are ceva de spus. Există însă o mică problemă. Care este de fapt mai mare decît Covid-19. Propriul caracter.
James Hillman scrie mult în Codul Sufletului despre celebra expresie a lui Heraclit de dinainte de Socrate şi Platon, "Ethos anthropoi daimon." Din câte înţeleg eu, caracterul (Ethos) şi talentul (Daimon) sunt două lucrurile total diferite. Talentul nu-mi prea aparţine, iar caracterul îl construiesc în fiecare zi. Deseori caracterul este alcătuit din obiceiuri greu de schimbat. Conform unor interpretări ale zicerii lui Heraclit, dacă îţi poţi schimba obiceiurile şi deci caracterul, îţi poţi schimba soarta. Poate simplific prea mult lucrurile, însă cred că e un moment bun de a reveni la esenţe, la esenţial.
Întrebarea de un milion de dolari este: pot eu să-mi schimb obiceiurile pentru a-mi servi daimonul?
Mulţi artişti au fost loviţi din plin de coronavirus, însă Charles Bukovski scria în The last night of the earth:
"if you're going to create
you're going to create whether you work
16 hours a day in a coal mine
or
you're going to create in a small room with 3 children
while you're on
welfare,
you're going to create with part of your mind and your body blown
away,
you're going to create blind
crippled
demented,
you're going to create with a cat crawling up your
back while
the whole city trembles in earthquake, bombardment,
flood and fire."
Nichita din Daimonul meu către mine:
Vine focul, îmi zise, fii atent vine focul
şi-o să vezi cu ochii pietrele înmuindu-se (...)
"Schimbă-te în cuvinte, mi-a zis Daimonul,
repede, cât mai poţi să te schimbi!
Schimbă-ţi ochiul în cuvânt
nasul şi gura
organul bărbătesc al facerii,
tălpile alergătoare,
părul care-a început să-ţi albească
prea des încovoiata şiră a spinării, -
schimbă-te în cuvinte, repede, cât mai e timp!"
De mulţi ani visez că într-o bună zi voi deschide televizorul şi prima ştire a zilei va fi: "După 2,500 de ani, specialiştii au descoperit în sfârşit adevărata interpretare a citatului "Ethos anthropoi daimon." Până atunci mulţumesc LiterNet-ului pentru ocazia de a deschide o posibilă discuţie. Vă urez un an plin de întâlniri cu propriul daimon.
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)