Iar apoi a început adevăratul 2020, cu schimbările lui măreţe: s-a mărit echipa, s-a extins atelierul, ne-am mutat, m-am reapucat serios de tenis împreună cu soţul meu Lari, am alergat, am dansat, am învăţat să fac site-uri, am făcut cursuri de management, am scris proiecte, am lucrat la Teatrul Naţional din Bucureşti, am avut pentru prima dată stand în mall, am lucrat pentru prima dată serii mari, am fost în Deltă, am fost la munte, am fost la mare cu prietenele mele, am participat la târguri, am vizitat muzeele din Bucureşti, am ieşit cu mama la discotecă, am stat 3 săptămâni izolaţi la Iaşi într-o casă superbă, am pozat pentru colecţia mea (din nevoie, dar mi-a făcut mare plăcere până la urmă) şi, cel mai frumos lucru, deşi poate suna ciudat este că am stat în carantină acasă. Am avut pentru prima oară de când ne-am mutat în căsuţa noastră timp să ne bucurăm de ea, de grădina noastră, să citim, să ne jucăm (ne-am jucat mult şi de toate), să gătim (noi chiar nu găteam deloc) şi cel mai important să stăm unul cu altul, iar mai apoi să ne bucurăm împreună cu prietenii noştri de petecul de iarbă pe care-l avem.
Anul 2020, pentru mine, e anul în care mi s-au născut doi nepoţi, eu mi-am dus brand-ul şi business-ul la următorul nivel, e anul în care m-am maturizat şi mi-am dat seama ce vreau. Sunt atât de recunoscătoare că a fost şi că am profitat de el, chiar şi în tot contextul ăsta nenorocit.
(Corina Boboc)
*
În ciuda lucrurilor negative care ne-au afectat pe toţi şi pe care nu are rost să le reamintesc, pentru mine 2020 a fost un an bun. Cred că am reuşit să mă bucur de toate câte mi-au fost date să trăiesc şi mi-a prins bine. Până în 2020 am lucrat, mânat de ambiţie şi de pasiunea pentru profesie, chiar mai mult decât ar fi trebuit. Aşa am ajuns să mă pun pe locul doi, atât pe mine cât şi pe cei care ţin la mine. Cu urmare a evenimentelor din 2020 mi s-a confirmat încă o dată că sunt lângă cine trebuie şi cu cine trebuie. Odată cu intrarea în lockdown mi-am reamintit de lucruri simple care, cu mult timp în urmă, îmi făceau plăcere cum ar fi jocurile de cărţi. Am putut să fac mult sport, am învăţat să joc tenis şi badminton, am citit, am văzut filme şi toate astea fără să neglijez latura profesională.
Am avut şansa să lucrez, atunci când s-a putut lucra, aşa că, în anul acesta greu pentru teatru, am avut o premieră la Teatrul Naţional, unde sunt angajat, alături de o echipa minunată şi sperăm să putem apărea cât mai curând în faţa publicului. Am călătorit în România cu spectacole şi am putut juca, în aer liber, la cele mai multe festivaluri de teatru care s-au organizat. Am lucrat şi singur tocmai pentru a nu pierde contactul cu profesia. Am făcut film şi îmi doresc să mi se ofere mai multe ocazii de acest fel. Iar datorită colegilor de teatru, cu care am avut contact direct, am simţit bucuria de a juca aşa cum o simţeam atunci când de abia terminam facultatea de teatru. Am avut trăiri profesionale de o cu totul alta intensitate care mi-au dat o mai mare energie să fac ceea ce fac.
Timpul parcă a avut mai multă răbdare cu mine, dar şi eu cu el. Odată ce m-am văzut pus în situaţia aceasta care ne afectează pe toţi mi-am propus să profit cum nu am mai putut să o fac şi am simt că am reuşit. Iar pentru 2021 îmi doresc să am puterea de a nu uita să mă bucur de fiecare moment pe care îl trăiesc.
(Lari Giorgescu)
*