Efectele sale adverse vor fi resimţite multă vreme de acum încolo. Economia e praf, sistemul sanitar a fost dintotdeauna, de educaţie ce să mai şi zicem!? Psihicul şi fizicul ne-a fost afectat în feluri pe care probabil nici n-am început să le înţelegem încă.
Totuşi, cu o boare de speranţă, aş spune că 2020 a fost şi anul care ne-a repoziţionat limitele la ani lumină de ce credeam că avem. 2020 a fost anul în care a trebuit să ne reinventăm dacă ne-am dorit supravieţuirea. 2020 a fost anul în care am mers mai departe - not like moving on, like going on. Keep on going. Going on and on and on again.
2020 a fost anul şuturilor; ce ştim noi despre şuturi?
Pentru mine 2020 a fost anul despre care mi-am promis că va schimba tot. Într-un fel chiar a făcut-o. Am terminat o şcoală, toată şcoala, mai precis. Am scris o disertaţie de care sunt mândră-fiartă, într-o primăvară pandemică. M-am mutat în celălalt capăt al ţării cu un om de mână şi lăsându-i pe toţi ceilalţi ai mei departe. Sunt cea mai şmecheră pentru că am avut curaj s-o fac, cu atât mai mult acum. M-am forţat, în cel mai bun sens, să fac lucruri la care nu credeam că m-aş pricepe. Am regăsit dorinţa de a învăţa şi de a face. Am redescoperit în mama mea o femeie puternică şi capabilă să se adapteze şi readapteze de oricâte ori e nevoie. Mi-o doresc în continuare alături, frumoasă şi bătăioasă cum o ştiu şi-mi place.
Sănătate multă - am învăţat şi despre ea nişte chestii în 2020 -, răbdare, toleranţă şi curaj, linişte şi înţelepciune. Pe astea nu doar că mi le doresc, dar cred că cine n-are, să-şi cumpere! Ne trebuie, şi ne trebuie tare!
Să avem un an, zic! Vorbim în vreo 12 luni despre cum ne-a fost.
un gând bun celor ce n-au ajuns la capăt de 2020. noi încă (ne) luptăm.
*