Nu îmi face plăcere să scriu 2020.
Închid ochii să mai văd, să mai simt ceva. Un frig, o căldură, că atât mai am.
Derulez panici, frici, angoase.
Vreau să uit, dar trebuie să accept. Ce s-a întamplat?
S-a întunecat brusc.
...
Ziua mea, ianuarie. Vin, pizza, prieteni. Discuţii (!), situaţia din China - ceva mult prea îndepărtat.
Să mă vaccinez pentru gripă?
Un spectacol... Ultimul, deşi am aflat luni de zile mai târziu.
...
Îl tund pe Dan.
Păr prin casă 2 săptămâni.
...
Repetiţii Antigona. Engleză, program, ritm. Ulei de oregano, echipă.
Primesc prima mască în autobuz.
Bizar.
Am mâncat un fruct pentru prima oară. Nu ştiu cum se cheamă, dar nici nu vreau să ştiu. E anost, nici măcar n-are privilegiul gustului rău.
Nu am televizor.
...
12 martie, oprim repetiţiile.
Umblu pe stradă fără mască. Lumea cumpără tot magazinul. Părinţii urlă în telefon.
Izolare.
Ce sincron de suflete!
Mă înghite ipohondria.
...
18 aprilie mă mai vede afară.
18 aprilie.
Da, atât.
Nu găsesc dezinfectant şi măşti nicăieri. Gâtul ustură, maşinile nu sunt, mânânc rodii.
Îmi iau temperatura.
Glovo, Bringo, Fruitful.
Bringo-Bingo! Am găsit secretul legumelor cum-nici-la-hipermarket-nu.
Fericiţi cei de partea asta a preşului!
...
Inhalaţii la oală, ulei de portocale şi ghimbir. Linişte şi inutilitate.
Care e sensul meu?
...
Dulceaţă de zmeură peste orice.
Ochii uscaţi, liber la poluare, cartofi dulci, Week-End de Godard.
...
Sună curierul.
Pune masca, pune mânuşi, dezinfectează coletul, dezinfectează clanţa, spală mâinile, spală faţa. Mă uit la ştiri.
Număr cazurile, banana bread şi eu. La belle noiseuse.
Nu am balcon, nu am aer, nu pot deschide geamul.
Să îmi schimb meseria?
Ce pauză fantezistă. De ce se întâmplă toate astea, ce pot face, unde e adevărul?
Dansez la 5 dimineaţa in faţa blocului într-o cămaşă de noapte. Poliţistii nu pun întrebări.
Îmi tot repet în cap "munca actorului cu sine însuşi".
Lobodă, ridichi şi leurdă.
Dan mă filmează. Îmi iau temperatura. Memoriile unei fete cuminţi.
Trebuie să iau Vitaminele C şi D.
Ce este zoom-ul? Poţi învăţa din orice. Acesta nu este un obstacol.
Nu ştiu cât e ceasul, nu ştiu în ce zi suntem.
Cred că am covid.
...
Piure de conopidă şi ies din casă. Ocolesc oamenii, îmi ţin respiraţia. Obosesc de la mers şi îmi e frică de toată lumea.
Reflux gastric. Stau prea mult la calculator. Fac curat după frigider.
Cumpăr mâncare pentru vecini.
Nu am covid.
...
E cald şi miroase a zambile.
Repetăm Antigona. Merg pe bicicletă zilnic acum.
Roşii cu brânză din Piaţa de la Academie.
Am nevoie de mască de poluare.
Dezinfectare UV şi poftă de îngheţată.
Stathis, prieteni şi cabinele albastre.
...
Alunec cu bicicleta într-o baltă de ulei, entorsă,
Floreasca, ghips şi cârje.
Învăţ să accept ajutorul.
...
Adorm în timp ce se văruieşte în casă.
Injecţii în burtă. Fac pipi greu. RMN. Sunt agitată.
Jucăm spectacol în aer liber. Sunt fericită.
Oraşul e prăfuit, dar miroase frumos. Lumea e schimbată.
Tensiuni, lacrimi şi ceva întrebări despre sens.
Pun uleiuri esenţiale în spirt. Ca şi cum vreau să îndulcesc adevărul.
Găsesc praf de la parchet raşchetat prin urechi şi falafel pe bordură.
Ce fac în continuare?
Nimic, mă dau cu dezinfectant şi fac sport în parc.
Muzeu, cireşe furate şi Pedro Costa.
Vreau să plec. Am uitat să spăl vasele.
...
Mi-e dor de părinţi. Simt să nu vorbesc cu nimeni. Vreau să fiu lăsată în pace.
Să mă izolez voit. Lămâie şi biomicin.
...
Nu vreau să trăiesc în frică.
Vreau să ştiu ce vreau.
Vreau să ştiu cine sunt.
Revin la cafea.
Azi nu mănânc sănătos. Îmi iau temperatura. Endoscopie, miros de lavandă, m-am tăiat.
Bine că am miros. Drum spre Deltă.
Accident de maşină.
Sunet de fiare stâlcite.
Izbitură frontală.
Câmp plin de bucăţele de maşină.
Poliţie, ambulanţă, acte, minte blocată. Sunt întreagă.
Toată lumea e întreagă. Insolaţie şi ţipăt mut.
...
Am uitat de virus.
Nopţi nedormite, dar apa murdară a Deltei e aici, cu prea mult peşte.
Repetiţii, recuperare, gânduri pe care nu le pot opri.
...
Moare bunicul.
Moare copilăria mea.
Pierd direcţia spre un ceva din start necunoscut.
..
Noroi şi frigul din oase care nu trece cu nimic.
Prima zăpadă a durat 6 ore.
Ceai negru cu lapte, beţişoare parfumate.
...
În 2020 nu am avut brad.
...
Ridică-te, e iar ziua ta, ianuarie 2021.
(Încă) o luăm de la capăt.
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 15 februarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)