15.02.2021
Vă invit în Bulboaca, satul meu natal. Îmi place să-i spun "Bulbokenburg", visez cum, într-o bună zi, va arată ca un sătuc german - civilizat, curat, doar oameni cu păr blond şi ochi albaştri (vă rog să citiţi acest articol doar dacă aveţi un simţ al umorului dezvoltat).

Cea mai mare distracţie accesibilă, acum în Bulboaca, e o benzinărie cu terasă. Meniul - o bere, două, trei...zeci. Locul idilic, "pământ virgin", cernoziom pentru artă şi artişti căci nu se întâmplă nimic. E imposibil să te abţii, să nu organizezi pe pandemie, cu respectarea tuturor normelor desigur, două concerte de muzică clasică. A răsunat muzica lui Beethoven în sat. Au venit chiar şi tinerii care seara merg la terasa benzinăriei.



Prin Bulboaca trec sute şi mii de camioane, tiruri pline cu nisip, încărcate de la carierele de prin satele vecine. De ce să ne ducem în satele vecine, să încărcăm camioanele, când putem deschide o carieră în Bulboaca? Încă o carieră... Să ai o carieră în sat, e ca şi cum vecinii de sus şi de jos ar face reparaţie în fiecare zi, vreo 10 ani, şi ar lucra doar cu bormaşina. Protest! Am participat la multe proteste, dar să organizez cap - coadă unul, a fost o premieră! Şi da, a fost un succes. Nu se mai aude nimic despre această carieră... până când. Dar dacă se va ajunge la deschiderea ei, vom fi martorii unui fenomen de "reîncarnare multiplicată" (am inventat eu fenomenul): acel conducător german - în fiecare bulbocean!


Mai e o problemă în sat, sunt mai multe, vă zic de cele mai picante, problema râului Bâc. Râu a fost cu 20 de ani în urmă, când oamenii se scăldau în el, prindeau peşte. Acum e o canalizare. Ciudată formă de "progres" am ales noi, oamenii.

Ne-am organizat să plantăm o fâşie protectoare (măcar ceva) pentru Bâc. O fâşie din sălcii şi arbuşti spirea (vreo 300 de bucăţi). Recomand din suflet acţiunea de auto-organizare a unei activităţi, oricare ar fi ea, care implică mai mult de 10 oameni. E un sentiment mitologic, mistic, nici nu ştiu. Simţi cum tot ce se întâmplă e un mare întreg - tu, poluarea, sălciile, râul. Totul îşi are locul şi timpul său. Şi chiar şi saltul conştiinţei îşi are locul său (doamne ajută să fie cât mai repede). Aştept împăcată acest timp şi acest salt.

 

Daaaar, cât aştept, zic să mă duc la secţia de poliţie (evenimentele nu sunt relatate cronologic). Nu zic eu, o zic nişte petiţionari secreţi din sat. Două petiţii în care apare numele meu şi trebuie să dau explicaţii. Explicaţii că proiectul Beethoven în mahala nu a fost unul politic (eu zic că ăsta e un salt enorm, ajunge muzica lui Beethoven să fie suspectată ca fiind folosită la un concert electoral) - în caz că nu v-a convins absurditatea - vă zic cu mâna pe inimă, că a fost un proiect strict cultural, şi da, au fost păstrate toate normele de siguranţă. Şi uneori mă gândesc, că starea de spirit trebuie să fie şi ea o normă respectată. Oamenii au nevoie de oameni. Vreau să mă împărtăşesc cu o bănuială pe care o am. Bănuiesc că primarul nostru actual şi echipa lui de consilieri, care sunt din partea Partidului Socialist, nu mă plac. Aş putea crede că nu mă plac, deoarece susţin un alt partid, deoarece sunt prea incomodă. Aş putea chiar să cred că chemarea mea la poliţie nu e întâmplătoare... dar nu. Nu cred că nişte oameni maturi sunt speriaţi de o tânără, care nu are nici o pârghie legislativă.


Şi dacă e topul amintirilor, nu pot să nu trec în el data de 15 noiembrie - Ţine minte trei cuvinte - Maia Sandu Preşedinte! Am făcut atâtea spoturi, am cunoscut atâta lumea, am mers atâţia km... am trăit atâtea emoţii. Şi din nou acel sentiment de întreg, de perfecţiune a vieţii.

Des mă gândesc la ideea că, dacă fiecare om ar găsi acel foc interior pentru o idee, el se transformă într-o centrală de energie. Poţi să faci atâtea lucruri doar pentru că le trăieşti. Nu te trăieşti pe tine, ca autorul acestor acţiuni, trăieşti acţiunea, viaţa. Şi atunci dispare orice formă de izolare. Apare libertatea vieţii şi firescul ei. Viaţa la fel de firească ca şi respiraţia.

P.S.: o creaţie pe care am trăit-o, a fost acest minunat spot, pe care l-am făcut cu copiii din sat. A se consuma de câte ori se simte lipsa poftei de viaţă.


P.S.S.:
Top carte 2020 - Cartea tibetană a vieţii şi a morţii
Top film 2020 - The soul

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 20 februarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)

1 comentariu

  • Multumesc
    Gabriel Ciobanu, 16.02.2021, 06:41

    Multumesc ca existati voi ce aveti responsabilitatea unui adult in varsta si aduceti acolo respirul vietii de la 20 ani. Este aparent paradoxal dar de fapt fantastic, de poveste. Respect!

Rubricile categoriei

Topuri

Publicitate

Sus