Ce-am făcut în 2020:
am plâns
am crezut că fac infarct dar era doar atac de panică
mi-a fost frică
am simţit ce înseamnă neputinţa
m-am învinovăţit
am urlat, am spart nişte farfurii într-o criză de frică
am organizat o petrecere care s-a terminat foarte prost
am vorbit cu doctori şi psihologi, am povestit de zeci de ori ce se întâmplă cu fiica mea aflată într-o mare suferinţă
am urât un băiat
m-am lăsat înduioşată de telefonul zilnic al cuiva care mă suna să vadă cum îmi e
am ajutat pe cineva în nevoie
am respins aceeaşi persoană pe care o ajutasem, atunci când mi-am dat seama că nu mai pot să-i ascult lamentările
nu mi-am mai sunat bunica, care are 92 de ani, pentru că de fiecare dată când o sun plânge şi-mi dau seama că nu am cum s-o ajut
am făcut ore online cu studenţii şi a mers bine, i-am ascultat, i-am ajutat şi ei m-au ajutat pe mine (fără să o ştie), dându-mi Normalitate
am dezinfectat scările de zeci de ori cu clor
am dormit cu fata mea având grijă de ea ca de un bebeluş
am îngrijit-o pe soacra mea, i-am făcut baie, am spălat-o la fund şi ea îmi pupa mâna spunându-mi că eu sunt speranţa ei (nu-i adevărat - ne certasem definitiv acum ceva ani...)
am primit speranţă de la bărbatul meu, şi vorbe bune
i-am reproşat soţului meu multe lucruri
am fost în stare de alertă 24 de ore din 24
m-am rugat mult
mi-am manipulat fiica, am vorbit pe ascuns cu psihologi
am hotărât să nu mai joc teatru - mi-am dat seama că mi-a furat toată energia
am ajuns, spre final de 2020, să iau lucrurile aşa cum sunt, să nu mai am aşteptări, să nu-mi fac planuri mai mult de "mâine"
am devenit mai ipohondră decât eram... şi eram!
am revenit la condiţia interioară a adolescenţei: singurătate, curiozitate, tristeţe, descoperire de sine
pentru 2021 - aştept să văd ce mi se arată, nu-mi doresc decât să fie toată lumea sănătoasă
plăcerea mea cea mai mare a fost să mă văd cu studenţii, îmi place să-i descopăr şi să-i văd cum se descoperă
profesional nu-mi mai doresc cu patimă nimic
mă gândesc că poate în alt domeniu puteam să fac mai mult pentru ceilalţi, am fost egoistă şi am făcut întotdeauna ce mi-a făcut plăcere
am îngropat pe cineva, sunt expertă în pomeni şi colaci, era cineva bătrân, pentru care moartea a fost o scăpare, m-a făcut să nu-mi mai fie frică de moartea MEA şi de groapa căscată
am citit mult despre nefericire, depresie, boli psihice, dependenţă
am încercat să-mi înţeleg copiii
sunt mult mai conştientă de ziua de azi atunci când mă gândesc la cea de mâine
nu mai am nici o pretenţie de la mine
am obosit şi nu mi-e ruşine s-o spun.
*