Visele de după ora şase

În prima parte a nopţii era adâncit într-un somn plat, cenuşiu, care mai apoi, spre dimineaţă, începea să se coloreze. Mai ales după ora şase, ora lui obişnuită de trezire. Ani de zile se trezise automat la ora asta, fie că trebuia să plece la lucru, fie că rămânea acasă. Se trezea la şase chiar şi când se culca mult după miezul nopţii, de Paşte, de Anul Nou, sau când revenea acasă abia în zori de la o milonga.

Dar de la o vreme se culca la loc după ce se trezea la şase, şi mai dormea încă o oră sau două. Atunci visa lucruri complicate, pe care nu şi le mai amintea decât în mică măsură la a doua trezire. Acţiuni pe mai multe planuri, cu diverse personaje, în decoruri speciale, cu o mare diversitate de detalii. Lucruri foarte diferite de viaţa lui obişnuită, foarte diferite chiar şi de visele de mai demult, cele în care îi apăreau doar personaje cunoscute, şi care erau declanşate de obicei de câte un fapt de peste zi. Visele de după ora şase erau construcţii complet noi, asemănătoare unor fragmente dintr-un film de acţiune desfăşurat în locuri şi cu personaje la care nu se gândise niciodată. Totul precis, cu lux de detalii evoluând cu viteză ameţitoare. Fără să aibă neapărat un sens, fiindcă începeau cumva de la mijloc, şi încetau înainte de a se finaliza, ca o secvenţă luată la întâmplare dintr-o poveste mai lungă. Dar atât timp cât se derulau, dădeau impresia că se leagă la perfecţiune.

Singurul lucru pe care-l putea spune cu certitudine când se trezea şi se dădea jos din pat era că de fiecare dată îl surprindea propria lui capacitate de a imagina lucruri noi, de a coagula din nimic elementele unei poveşti care-l ţineau cu sufletul la gură.

Aceste vise de dimineaţă îl făceau să întârzie mult peste ora lui obişnuită de trezire, iar atunci când se dădea jos din pat se grăbea să-şi facă gimnastica de dimineaţă, să mănânce, să-şi facă toaleta, astfel că nu mai apuca să şi le noteze, şi din cauza asta uita aproape tot ce visase. Dacă-i mai rămânea ceva de pe urma unui astfel de vis era impresia clară că fusese complet diferit de cele de dinainte. Unul se petrecea într-o casă, altul într-o carieră de piatră, altul pe o şosea cu maşini. Unul ziua, altul noaptea. Într-unul era doar un singur personaj, într-altul o mulţime. Dar asta era cam tot ce-şi putea aminti.

Suficient cât să-l intrige, şi să-l facă curios să aştepte visul următor.

(Bucureşti, februarie 2021)