14.02.2021
M-am tot gândit la "cum a fost anul 2020 pentru mine" şi am ezitat destul de mult să scriu ceva despre asta. Ba chiar am vrut să şi renunţ la a-ţi mai accepta invitaţia, dragă Răzvan.

Dar, cumva am zis că asta poate fi o ocazie bună să-mi dau şi mai bine seama de lucruri, de concluzii la care am ajuns, după ce aş aşterne nişte gânduri pe litere, pe aici, la LiterNet.

Anul 2020 a fost greu. Şi încă este, cumva...
A fost dens şi greu din toate punctele de vedere.
Dar a fost greu mai ales profesional.

Am avut activitate destul de strong, am lucrat destul de mult la Teatrul Mic, am încercat tot felul de lucruri în mediul online, dar am şi puşcat nişte proiecte în afară. Am filmat, am filmat pentru prima oară exact aşa cum mi-am dorit ani la rând, şi chiar m-am îndrăgostit de treaba asta. Am cunoscut colegi actori străini, cu care am şi rămas în contact. Iar de ceva timp lucrez cu Lari Giorgescu la un spectacol semnat Gigi Căciuleanu.

Aşa că, da, a fost şi încă este 2020, un an activ... şi greu.
Cum greu, Petrică? - ar spune oricine. Eşti ipocrită.
Şi ar avea dreptate. Într-un fel.

Dar ar avea dreptate doar din prisma colegilor mei care n-au lucrat mai nimic, care numai ei ştiu cum s-or fi descurcat cu traiul şi cu banii, în primul rând, dar şi cu moralul...
Cred că a fost un an greu.

Dar a fost un an greu şi din perspectiva mea. Pentru că m-am lovit iar şi iar şi iar de sistem. Şi acum m-am lovit de un sistem cam disperat, pentru că bugetele au suferit modificări drastice iar toată nebunia asta de pandemie a dat totul peste cap.
Aşa că m-am lovit de un sistem şchiop, orb, surd, disperat şi îngrozitor de flămând. Şi a fost greu tare. Şi va mai fi.

E ca şi cum m-am trezit din Ţara Minunilor. Jur. Că am cam fost pe acolo în ultimii 12 ani. Iar acum, s-a trezit femeia din mine care vrea să-şi facă planuri şi se gândeşte la lucruri ce ar putea duce spre o viaţă de familie, dar şi la o carieră care încă să meargă şi... nu prea ştie cum să ţină piept sistemului... sistem care s-a cam obişnuit să ceară, să ia tot şi să dea... cu "bună ziua" în cel mai bun caz.

Ah, ş-am mai aflat o veste proastă, tot anu' ăsta.
Suntem o breaslă destul de laşă. Suntem fals prieteni şi fals uniţi. A devenit îngrozitor de greu să existe pe bune echipe de actori şi găşti de oameni. Pentru că, zic eu, tot sistemul. Ne-a dresat să ne vindem uşor, să plecăm capul şi să ne aşteptăm cuminţi rândul. Ori, nu aşa cred că se poate construi mai departe o istorie frumoasă a teatrului românesc.
Ş-ar fi păcat să nu reuşim.

Mno, cam aşa a fost anul meu.
Activ şi tulburat.
Dar nu mă las. Încă.
Până una alta, nu vreau decât să rămânem sănătoşi şi să putem uşor, uşor şi safe, să ne reluăm activitatea.
Ne vedem la teatru!

Foto: Bogdan Gheighis

*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 20 februarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri

Publicitate

Sus