Cărţi care mi-au masat sufletul:
- Maestrul şi Margareta de Mihail Bulgakov (de care m-am reîndrăgostit pătimaş)
- Momo de Michael Ende (pe care îmi pare rău că n-am citit-o mult mai devreme)
- Puterea prezentului de Eckhart Tolle (pe care mă bucur că am citit-o abia acum, când am fost pregătit să o-nţeleg)
- Un veac de singurătate şi Toamna patriarhului de Gabriel García Márquez (cum să nu le iubeşti?)
- Crimă şi pedeapsă de F.M. Dostoievski (lectură obligatorie)
- Inocenţii de Ioana Pârvulescu
- Evanghelia după Isus Cristos şi Intermitenţele morţii de José Saramago (care a devenit instantaneu unul dintre scriitorii mei preferaţi)
- Colecţionarul de John Fowles
- primele două volume ale extraordinarei autobiografii a lui Vasile Adamescu, intitulate Înfruntând viaţa
- Biologia credinţei de Bruce Lipton
- Jurnalul fericirii. Manuscrisul de la Rohia de N. Steinhardt.
- Poezii de Cristian Popescu, Radu Vancu, Claudiu Komartin, Gabriela Feceoru, Florentin Popa şi Ioana Nicolaie.
- Cui i-e frică de Virginia Woolf? de Edward Albee, regia Andrei şi Andreea Grosu (Teatrul Naţional Radu Stanca din Sibiu)
- Miss Julie de August Strindberg, regia Thomas Ostermeier (Teatrul Schaubühne, Berlin)
- La ţigănci după Mircea Eliade, regia Alexander Hausvater (Teatrul Odeon, Bucureşti)
- Unchiul Vania de A.P. Cehov, regia Andrei Şerban (Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca)
- Zic Zac, regia şi coregrafia Andrea Gavriliu (Producţie UNATC)
- Fetiţa din bolul peştelui auriu de Morris Panych, regia Radu Afrim (Teatrul German de Stat din Timişoara)
- Chotto Desh de şi cu Akram Khan.
- It Must Be Heaven (r. Elias Suleiman)
- Angel Face (r. Otto Preminger)
- Scarlet Street (r. Fritz Lang)
- Dredd (r. Pete Travis)
- The Raid 2 (r. Gareth Evans)
- Locke (r. Steven Knight)
- Drive, Only God Forgives şi The Neon Demon (r. Nicolas Winding Refn)
- The Ballad of Buster Scruggs (r. Coen Brothers)
- Vertigo şi Rear Window (r. Alfred Hitchcock)
- un documentar puternic: Acasă (r. Radu Ciorniciuc)
- animaţii memorabile: My Neighbor Totoro (r. Hayao Miyazaki), Your Name (r. Makoto Shinkai), Soul (r. Pete Docter), WALL-E (r. Andrew Stanton), Fantasia (r. colectiv Disney), The Simpsons Movie (r. David Silverman), Fritz the Cat (r. Ralph Bakshi).
Seriale:
- Friends (nici n-am văzut altele).
Inspiraţie maximă: o serie de poeme presărate de-a lungul anului şi parţial publicate în reviste şi pe portaluri.
Excursii de ţinut minte: reîntâlnire fericită cu Marea după mulţi ani + primul meu sejur la Sinaia şi prin împrejurimi.
Festival preferat: TIFF (miracol că s-a ţinut, bucuros că am putut participa).
Cel mai mare regret: la nivel superficial, că nu am putut călători în afara ţării, la nivel profund, că nu am putut călători în interiorul mai multor oameni, pe viu.
Cea mai mare bucurie: că sunt în viaţă şi că viaţa poate fi mult mai faină în momentele ei nasoale decât în cele obişnuite.
Bucurii mărunte: relaţia pe care am dezvoltat-o în mod natural cu animalele (cai, capre, câini, păsări, pisici, vaci, arici şi îmi mai scapă câteva), conexiunea cu natura, ţârâitul greierilor, apusurile târzii de vară, liniştea ţiuitoare de la ţară între orele 2 şi 5 după-masa, datul pe leagăn şi multe altele, din fericire.
Cele mai obositoare momente: când mă abandonam nesăbuit Facebook-ului şi torentelor de opinii radicale, definitive şi frecvent deplasate pe care tot mai mulţi oameni le debitează cu sârg.
Cea mai mare realizare: cea de-a treia ediţie a proiectului Scritori la şcoală, derulat de Asociaţia Podium şi co-finanţat de Primăria Târgu Mureş, unde i-am avut invitaţi (online, că deh!) pe Dragomán György, Szabó T. Anna, Hristina Doroftei, Radu Ţuculescu, Szabó Róbert Csaba, Márton Evelin, Ioana Nicolaie şi Radu Vancu.
Cea mai mare spaimă: că rămân la cheremul anxietăţilor mele şi că nu pot coopera suficient de bine cu propria minte.
Cea mai mare uşurare: că mintea mea e, totuşi, deseori servitor şi mai rar stăpân.
Satisfacţii: că pot râde copios, că pot crea, că mă pot ierta, că mă pot implica şi că, atunci când e necesar, mi se poate rupe cu desăvârşire.
Cel mai mare dor: Elvis, bunul meu prieten de dincolo.
Noutăţi binevenite: începutul colaborării cu revista Vatra, mersul la sală, posibilitatea implicării într-un lungmetraj, momentele de respiro ale minţii graţie Meditaţiei Transcendentale.
Mici delicii estetice: fotografiile pe care le-am făcut cu ce-am avut la îndemână şi, deseori, a fost suficient.
Cel mai emoţionant moment: când o vrabie a "înviat" în mâna mea după ce-am "descântat-o" câteva momente.
Cea mai mare bucurie: că părinţii şi bunicii îmi sunt alături, că am prieteni pe care să îi sun şi oameni care să citească aceste rânduri.
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 28 februarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)