probabil vă întrebaţi ce-nseamnă asta mai exact?!
sunt sigură că, în ciuda dificultăţii ridicate a anului despre care scriu acum, vă întrebaţi ce-nseamnă asta mai exact... şi pentru că vă întrebaţi, eu o să vă răspund, cum să nu! (pardon, o să î ţ i răspund că nu vreau să vă îngrămădiţi, nu e safe)
ce-nseamnă asta mai exact?! ("asta" - adică titlul articolului)
/înseamnă că acum scriu într-un word despre un an calendaristic al meu despre care sunt interesaţi vreo 3 oameni más o menos, în timp ce o ferigă se scurge pe mine, miroase extrem de puternic a trandafiri şi beau şi cappuccino în acelaşi timp./
Florăria Queen Brăila
/înseamnă că locul în care mă aflu în prezent este Brăila pentru că anul despre care scriu acum avea să fie un an plin de spectacole şi câteva premiere în prima mea stagiune ca angajată a teatrului Maria Filotti şi apoi, din toamnă, în a 2-a mea stagiune. de asta acum sunt unde sunt şi este perfect aşa cum este./
/mai înseamnă şi că mi-am găsit locul şi liniştea. bine, o linişte activă care nu mă lasă să dorm noaptea, care mă entuziasmează, care mă apropie de oameni mişto şi de calitate, care îmi dă încrederea de care, nu-i aşa, cu toţii avem nevoie mai ales în urma unui an diferit. o linişte care pur şi simplu mă bucură./
/înseamnă că am trecut prin nişte experienţe unice care, spre norocul meu, chiar nu au avut legătură cu marele protagonist al anului despre care scriu acum ci cu evoluţia firească a vieţii personale şi profesionale. experienţe unice cum ar fi eşecul de a nu se întări gelatina în mousse-ul de ciocolată dictat de Jamila, experienţe unice cum ar fi alergatul pe câmp cu tatăl meu ascultând muzică tare la telefon şi văzând 3 fazani, 2 iepuri, 2 avioane, 1 căprioară, 1 elicopter - toate într-o singură zi, experienţe unice cum ar fi stingerea bruscă a singurelor 2 reflectoare care mă luminau în cea mai simpatică grădină-cafenea în timpul unui monolog despre "drrrracul", experienţe unice cum ar fi înţelegerea că nu poţi împăca pe toată lumea, experienţe unice cum ar fi baia în ciubăr şi un pahar de prosecco împreună cu ai mei, experienţe unice cum ar fi alea bune-de-tot adică rele-de-tot de te călesc maxim şi înveţi atââât de multe, dar atââât de multe, experienţe unice cum ar fi sărbătorirea celor 25 de ani ai mei la lumina lumânărilor şi a lanternelor frontale pentru că nimic nu e sigur, nici măcar curentul (acum că mă gândesc mai bine, trebuia să mă aştept la asta în urma experienţei de pe scenă povestită mai sus... adică la urma urmei, care e diferenţa dintre un monolog despre Mefisto şi o petrecere de 25 de ani?!?! normaaal că a căzut lumina, despre ce vorbim?!), experienţe unice cum ar fi conştientizarea că somonul afumat nu e rău deloc, experienţe unice cum ar fi bunăvoinţa oamenilor de a accepta experienţe unice dacă pur şi simplu le propui asta cu curaj şi entuziasm, experienţe unice cum ar fi prietenia cu un căţel anume când toată viaţa am crezut că prietenia cu o pisică anume m-a definit, experienţe unice cum ar fi 4 zile cu pescarii mei la Sfântu Gheorghe, experienţe unice cum ar fi editarea materialelor video de self-promoting şi testarea unui delir pe advertising şi pe vânzarea de bilete în mediul independent, experienţe unice cum ar fi marile bucurii şi marile tristeţi trăite împreună cu cei mai dragi oameni ş.a.m.d./
/mai înseamnă şi că aţi ajuns până aici cu lectura şi mă bucur./
/şi last, but not least, înseamnă şi că în anul despre care scriu acum mi-am făcut pohta ce-am pohtit cu un one-woman-show. mulţumesc tuturor celor implicaţi şi mai ales celui care m-a provocat şi celei care m-a suportat şi m-a muncit. mai multe nu pot spune că nu vreau să plictisesc, dar când îl vom mai juca - eu şi my partner in crime, Luana Hagiu - vă (pardon, te... bine, sper totuşi să fie "vă") aşteptăm la spectacol. până atunci, ataşez afiş.../
(foto: The Yellow Creators, afiş: Raisa Hagiu)
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 25 februarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)