Am început această muncă din nevoia de bani. Am urmat cursuri, în Anglia sunt sute de reguli şi legi în acest domeniu.Am cumpărat o maşină foarte veche, să mă deplasez la domiciliul acestor persoane pe care urma să le ajut.
În martie, Anglia a intrat in lockdown. Copiilor şi nepoţilor le-a fost interzis să îşi viziteze părinţii, respectiv bunicii. Singurii care puteau să îi viziteze eram noi, îngrijitorii. Noi am fost cei care le-am făcut cumpărături, am chemat doctorul sau ambulanţa la nevoie, le-am făcut mâncare, curăţenie, administrarea medicamentelor...
Dar şi eu am avut restricţii de deplasare, fiindu-mi interzis să vizitez prieteni, aşa că singurele persoane pe care le-am vizitat au fost clienţii pe care i-am îngrijit. Între noi s-au creat legături de prietenie şi ajutor reciproc. Salarul mi-a fost plătit, m-am ajutat pe mine, pe fiul meu, pe mama. Dar banii aceştia au venit CA urmare a persoanelor ce aveau nevoie de ajutor. Dar şi eu şi dragii mei din familie aveam nevoie de ajutor.
Din obligaţie, această muncă a devenit ceva ce am simţit că vine din suflet. În afară de banii de la sfârşitul lunii, am văzut zi de zi, zâmbetele şi încrederea lor, a acestor oameni, bucuroşi că nu sunt singuri, că orice s-ar întâmpla, noi suntem prezenţi şi gata SĂ le oferim ajutor în orice moment. A trecut un an şi pe lângă salariu am câştigat zeci de prieteni, persoane în nevoie şi familiile lor.
Anglia este încă în lockdown, dar eu am mulţi prieteni.
*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 28 februarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)