27.02.2021
3 ianuarie 2020

După trei zile de petrecut revelionul, am simţit nevoia să stau singură. M-am plimbat cu căştile în urechi pe la Universitate şi am găsit un colţ cu mult soare. Vizavi, un Mega. Am intrat cu gândul să-mi iau nişte portocale şi o ciocolată, dar am găsit doar ciocolată.
Când m-am întors în colţul meu cu soare, am descoperit pe o bancă de acolo o geacă de blugi şi o pungă de Mega cu multe portocale.
M-am aşezat pe bancă, lângă ele, şi am aşteptat să vină cineva să le ia înapoi.
După o oră, am furat o portocală. N-am putut să mă abţin.
După altă oră, am mai luat încă una.
După câteva ore, am rămas fără soare şi fără portocale. Mi-am pus geaca de blugi ca să-mi ţină de cald şi am intrat în Mega, sperând că de data asta o să găsesc măcar mandarine sau clementine.
Pe trecerea de pietoni, m-am răzgândit şi am plecat acasă. Cu tot cu geacă.

12 februarie 2020

Mi-am pierdut cheile de la casă. În timp ce le căutam, am dat în geaca de blugi peste un bilet pe care scria "mulţumesc", de la Ş. Era un scris cam urât, de adult, iar eu nu cunosc niciun Ştefan sau Şerban sau vreo Ştefania.
M-am simţit un pic prost ştiind că biletul n-a ajuns sau n-a rămas la cine trebuia.


1 martie 2020

S-a făcut cald din nou.
Azi-noapte am băut vin ieftin pe nişte scări, afară.
Mă plimbam cu două prietene pe o stradă foarte lungă, cu multe ganguri, care dădeau înspre blocuri cu grădini. Am intrat într-una în care mirosea foarte puternic a flori. Scările spre apartamente erau afară. Ne-am pus pe ele şi am desfăcut vinul.
Purtam doar un tricou negru şi geaca de blugi.
În seara aia, m-am îmbătat destul de tare şi le-am mărturisit fetelor un secret.

4 aprilie 2020

În urma biletului pe care l-am găsit la început de an, m-am hotărât să las şi eu mesaje drăguţe în locuri la întâmplare. Am pornit de la un "Ai zâmbet frumos" şi am ajuns până la "Dacă ai fi un animal, ai conduce jungla."

17 mai 2020

Secretul din martie era că m-am îndrăgostit de cineva care nu mă place. Sau cineva care e prea timid ca să-mi spună că mă place. Sau cineva căruia îi e frică să-şi asume ceva cu mine.
Cu toate astea, un coleg de facultate a venit într-o zi şi mi-a dat un trandafir. Mi-a spus că nu poate să-mi zică de la cine e.
Oare era de la el, cel care mi l-a dat? Sau chiar de la băiatul de care m-am îndrăgostit?
Aşa au început să-mi placă trandafirii.

22 iunie 2020

Mai mult decât florile, îmi plac băieţii tăcuţi, timizi şi trişti. Mă gândesc că cine tace are, de fapt, mai multe de spus.
Nu o să asculţi niciodată un om care vorbeşte mult.
Eu vorbesc foarte mult şi el prea puţin. Probabil că l-aş înnebuni cu gândurile mele idioate dacă aş sta de vorbă cu el, aşa că îl evit.
Cum o să afle că eu îl plac, dacă nu-i vorbesc?
Dar nici el nu-mi vorbeşte.
Dar el nu vorbeşte pentru că e timid.
Sau poate că pur şi simplu nu vrea să stea de vorbă cu mine.
Dar nici cu alţii nu-l văd să vorbească mult.
Nici ei nu merg la el.
O să-i las un bileţel frumos. Şi poate o să-mi pun numele acolo. Sau doar iniţiala.
Dar iniţiala mea e prea comună. Dacă las un "A", n-o să-şi dea seama. Sau poate o să creadă că e de la mine, dar asta doar dacă mă place şi el.

2 iulie 2020

De ce mulţi cântă, vorbesc sau scriu despre dragoste?
Parcă ăsta e singurul lucru care mă sensibilizează. Singurul care mă face să mă simt şi puternică, dar şi slabă. Şi tristă şi fericită.
Uneori, am impresia că sunt banală.
Mă bucur de trandafiri şi trimit scrisori unui băiat de care sunt îndrăgostită. Până la urmă, am lăsat "A".
El nu mi-a răspuns niciodată.
Nici nu ştiu dacă avea cum.
Cu toate astea, sunt supărată pe el.

6 august 2020

Uneori, sunt foarte emoţionată. Parcă nu mai simt că sunt eu, de fapt.
Ne-am întâlnit într-o zi pe scările parcării de la Universitate. M-am speriat când l-am văzut. Eram foarte urâtă în ziua aia.
Plecasem crezând că n-o să mă întâlnesc cu nimeni important. Aveam un coc, nişte colanţi şi un tricou în care transpirasem foarte tare.
M-am împiedicat şi el m-a prins.
Probabil că a simţit şi el cât de tare transpirasem. Am râs, a râs şi el, dar apoi am plecat în grabă.

14 septembrie 2020

Există un ochi râde, altul plânge.
Am fost la o petrecere împreună şi am dansat mult. Ne apropiam din ce în ce mai tare.
El m-a prins de mână şi m-a pupat.
Nu ştiu de ce m-am bucurat atât de tare. Asta m-a făcut să izbucnesc în plâns.
Mi-a fost ruşine de el şi nu i-am răspuns o săptămână la mesaje, iar când îl întâlneam, îmi lăsam privirea în jos. Nici el nu mă saluta.

31 octombrie 2020

Mi-am pierdut geaca de blugi, după aproape un an, şi biletul cu "mulţumesc".

2 noiembrie 2020

În lipsa gecii mele, am început să port pulovere foarte largi şi groase.

27 decembrie 2020

Deşi pare un clişeu, intru în fiecare an nou cu gândul că-mi trebuie o schimbare.
Mi-am făcut primele tatuaje anul ăsta, în spatele fiecărei urechi.
În spatele urechii stângi, mi-am tatuat cifra 3, în amintirea gecii mele de blugi, care, cumva, a declanşat în mine puterea de a mă îndrăgosti.
Iar, în spatele celeilalte urechi, mi-am făcut un 0.



*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 28 februarie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri

Publicitate

Sus