28.02.2021
"Cine ştie ce vremuri or mai fi", zicea bunicul Vasile, din Bârnova Iaşilor. Mereu bătrânii mormăie ceva prevestitor. Bunicul scăpase teafăr din război. Crescuse opt copii cu mămăligă şi mâncare de urzici. Primăvara era binecuvântarea tuturor.

Mama mea şi-a trăit ultimii ani izolată în casă. "Cum e afară?", era veşnica întrebare, pe care mi-o adresa la sosire. Noaptea mă trezeam şi mergeam până la marginea patului, doar ca să-i ascult respiraţia. Dimineaţa îşi lua perlele şi o pornea la plimbare prin micul nostru apartament, devenit pentru ea o imensă grădină. Număra paşii, număra palmele aşezate pe zid, îşi imagina ghioceii din mâinile vânzătoarelor, privea cerul şi, în adâncul inimii, ştiu, îl aştepta pe fratele meu. El nu avea cum să vină. Morţii nu se întorc.

În anul 2020 m-am bucurat că mama e moartă de zece ani. Nu aş fi putut să o văd speriată şi tristă, nu aş fi îndurat tristeţea ei de a şti că oamenii sunt îngropaţi în saci de plastic negru, nu aş fi putut să-i spun: "În cimitirul din Bârnova Iaşilor, la Paşti, mormintele aşteaptă zambilele în tăcere." În anul 2020, la Paşti, nici mama nu a avut parte de pomenire.

Mi-am amintit ceea ce mă învăţase bunicul. Nu mi-am făcut provizii nebuneşti, nu m-am revoltat, nu mi-am făcut proiecte. Am spus doar că voi vedea într-o zi marea, asta dacă voi rămâne în viaţă. Şeful meu de la ziar a murit înainte de Paşti, nu l-au condus decât rudele, nu i-au văzut faţa.

Am învăţat că poţi să risipeşti o viaţă, dăruindu-le altora din preaplinul inimii tale. Însă, la capăt de tot, darul tău poate fi trecut sub uitare. Ce numeri, după ce ai pierdut cei mai buni prieteni? Te reinventezi, duci mai departe frumosul din cei care au trecut prin viaţa ta. Înainte de toate, visezi marea. Poate că într-o zi, acolo, pe ţărm, vor veni mama, bunica, tata, bunicul, fratele meu, şeful de la ziar.

Poate că am scris lucruri triste, dar în clipa aceasta sunt îmbrăcată foarte frumos, port perlele vechi, aştept ghioceii, aştept ziua de 1 Martie. Am cunoscut cândva un derviş rotitor. El mi-a spus că, la marginea mării, toate iubirile sunt posibile, toate speranţele capătă viaţă. Trăiţi.


*
Aşteptăm topurile amintirilor voastre din anul 2020 în word, cu diacritice, pe adresa [email protected], până pe 1 martie 2021. Mai multe detalii despre acest fel de top aici, într-o invitaţie făcută în 2008, dar încă valabilă. Pe scurt: prima şi singura regulă e că nu e nici o regulă, puteţi scrie despre tot ce v-a rămas în minte şi suflet din 2020. (Redacţia LiterNet)

0 comentarii

Rubricile categoriei

Topuri & Retrospective

Publicitate

Sus