Nu mă suna

Tocmai când începuse să creadă că relaţia lui cu Sandra avansează, vestea s-a prăvălit ca un duş rece peste el: "Peste vară nu cred că ne mai putem vedea, voi fi ocupată".

Unde-ar fi putut să dispară brusc, şi ce-ar fi putut-o face să ia o astfel de decizie? Desigur că ceva foarte important, din care el era exclus.

Gata cu filmele de artă la Cinemateca, gata cu lungile discuţii literare la o bere şi salată berlineză la Berlin. O vacanţă de vară care va trece greu.

Nu ştia unde locuieşte, nu-l lăsase niciodată s-o însoţească până acasă, dar avea telefonul ei. "Nu mă suna", îi spusese însă ea, prevăzătoare. După o săptămână de gânduri sumbre, nu s-a mai putut abţine, şi a sunat. I-a răspuns o voce de femeie: "Nu este acasă". Peste câteva zile, când a sunat a doua oară, a primit acelaşi răspuns, de la aceeaşi voce, al cărei ton părea să spună însă mai mult. A înţeles că purtătoarea mesajului fusese instruită să-l descurajeze, aşa încât n-a mai sunat.

I-a fost clar că n-o va mai revedea pe Sandra până la reînceperea cursurilor, în toamnă.

Suferea însă îngrozitor imaginându-şi-o distrându-se cu alţii, evitându-l doar pe el. Nu putea dormi noaptea, se zvârcolea în pat, iar dimineaţa se trezea epuizat, cu cearcăne la ochi.

Târziu, când lucrul ăsta n-a mai contat, avea să afle, printr-o întâmplare, că Sandra petrecuse într-adevăr, dar nu cu cei cu care-şi imaginase el, ci cu un pretendent relativ inofensiv la mâna ei. Pierdeau împreună nopţile, spre disperarea părinţilor lor, care se acuzau reciproc că nu-şi pot stăpâni copiii. Lucrurile s-au încheiat abrupt, fiindcă ambele familii s-au opus căsătoriei, iar cei doi s-au despărţit înainte ca relaţia lor să avanseze.

Iar lui i s-a redeschis, odată cu venirea toamnei, calea spre Sandra.

(Bucureşti, martie 2021)