O carte despre ruine stă să apară

Fosta mea studentă şi doctorandă, Cosmina Nidelea, autoarea studiului pe care vi-l prezint cu anticipaţie, a lucrat mult timp pe acest proiect, începând cu lucrarea sa de diplomă, un proiect de terminare a scheletului unei case de cultură pentru tineret (arh. Dorin Ştefan), de la Giurgiu, oraşul natal al autoarei.

Apoi, a continuat cu un doctorat despre ruine în general, a cărui formă contrasă o veţi citi curând, în colecţia Spaţii Imaginate a Editurii Paideia. Cu mult folos, chiar dacă munca a fost dificilă şi, mărturisesc, a trebuit să insist ca autoarea să nu dispere dinaintea temei, cum să îi spun? - strivitoare. În cele din urmă, nu doar că nu a abandonat, dar acum ne propune o hartă sinoptică extrem de utilă asupra mai tuturor instanţelor în care apar ruinele în arhitectură, ba chiar şi a taxonomiilor care să organizeze întreaga materie.

Mai mult decât o cercetare doctorală, volumul este un instrument util celor care au de lucrat cu ruine arheologice, cu clădiri neterminate, cu combinaţii de ruină plus clădire nouă, foarte la modă într-o Europă privind, ca Ianus, cu două feţe: una către multimilenara sa istorie şi patrimoniul său bogat, iar cealaltă - către viitor. Cu alte cuvinte, lucrarea Cosminei ne explică nu doar statutul ruinelor, ci şi (in)disponibilitatea lor de a deveni mai departe un altceva, acelaşi, vorba poetului: de a-şi împrumuta memoria prezentului, nu întotdeauna generos în a-şi aminti, astfel încât, împreună, să meargă în viitorul incert.

Sunt şi multe concepte asociate, precum cel de ruinanţă, de la Heidegger, pe care autoarea le adaugă la studiul său, fără însă de a merge prea departe pe tărâmul dificil al heideggerezei (cum a numit undeva Richard Rorty discursul filosofului german care îi hipnotizează încă pe arhitecţi, dar nu pe toţi, vezi, în aceeaşi colecţie, Forget Heidegger, de Neil Leach).

Nu ştiu dacă Cosmina, o arhitectă de interior solicitată, dacă nu chiar acaparată (şi consumată) de activitatea curentă de proiectare, va mai avea răgazul să continue să cerceteze această temă, sau altele. Ar fi o pierdere dacă nu ar face-o. Dar mi s-a părut important ca ea să închidă, prin publicare, un efort de aproape zece ani, oferind roadele acestuia şi celorlalţi. Eu, recunosc, am ieşit îmbogăţit din această colaborare şi vă invit să vă îmbogăţiţi, la rându-vă.

Ruinele sunt o temă grea: veţi avea, mulţumită Cosminei Nidelea, un mod elegant de a le înţelege.