În noaptea minţii, Eu sunt mereu de tură. Ai crede că e linişte, dar din adâncuri de amintiri se aud voci. Cine e şeful aici? Eu, spuse un Sine mic, frământându-şi mâinile. Mi-au dat viaţa asta în exploatare, dar n-am nici de unele, în plus Fricile vin să fure curent, se agaţă cu fire invizibile şi fac o zguduială ca la cutremur. E mai complicat decât mi s-a spus la angajare. N-aţi mai produs nici un vis de foarte mult timp, domnule Sine. Ah, nu ştiaţi? Le-au mutat pe tura de zi, ies mai clare cu ochii deschişi.
