Un avantaj nesperat al distanţării sociale pe timp de pandemie e că am putut face mai multe experimente culinare decât de obicei. Înainte, din cauza ieşirilor la restaurant, respectiv meselor cu invitaţi, acestea îmi erau aproape imposibile. Pe de o parte, fiindcă restaurantele noastre sunt destul de schematice, oricum nu foarte inovative, probabil şi fiindcă cererea principală e pentru ciorbă de burtă, respectiv ceafă de porc cu cartofi prăjiţi. Pe de alta, fiindcă la mesele cu mai mulţi invitaţi se evită excentricităţile, ba chiar şi lucrurile doar puţin ieşite din comun, de teama de a nu crea probleme.
Eu am încercat uneori să ies din schemă, şi aproape de fiecare dată m-am trezit cu obiecţii. Unii că nu mănâncă carne deloc, alţii porc ori vită, peşte, cartofi, morcovi, sau cine ştie ce altă legumă, brânză cu mucegai, pâine cu seminţe, din tot felul de motive: tradiţie, religie, diverse afecţiuni, regim, dantură proastă, etc. Delicatesele pe care le ştiu din copilărie, cum ar fi picioarele de broască, racii sau melcii, ar fi aproape de neconceput astăzi. Dar nici banalul ulei de măsline nu e acceptat de mulţi, îl găsesc fie amar, fie iute, fie cu gust prea puternic. "Salată de vinete cu ulei de măsline, cine a mai auzit aşa ceva?", am fost nu o dată întrebat. Când mi s-a cerut oţet, şi am adus balsamico invecchiato mi s-a spus: "Da' nişte oţet de-al nostru, de Alimentara, n-ai?"
Reţetele mele tradiţionale, de la Mamaia, sunt adesea cu untură de raţă sau unt din abundenţă, cu cantităţi mari de ouă şi brânză. Dulciurile foarte dulci. Iar carnea e adeseori preparată sau servită cu fructe ori dulceaţă, în stil bucovinean. Nu o dată am rămas pe masă cu mâncarea preparată de mine, ba uneori aproape i-am făcut să verse pe comeseni când le-am spus ce-am pus în ea.
Aşa că m-am învăţat, pentru invitaţi gătesc cât mai tradiţional. Şi mă feresc să mai conversez despre încercări cu cunoscuţii, ca să evit observaţiile de genul: "De ce nu respecţi tu reţeta, în loc să faci tot felul de experimente scârboase?"
Aşa că singur, fără invitaţi, am fost în măsură să testez diverse variante ale reţetelor pe care le ştiam, şi să încerc reţete noi, pe care n-aş fi îndrăznit să le ofer nimănui altcuiva decât mie însumi. Mai toate s-au dovedit reuşite, ceea ce mă încurajează să continui să experimentez. Desigur, pentru uz personal, pentru că m-am lămurit, nu e pentru toată lumea.
(Bucureşti, martie 2021)
2 comentarii
Arhiva rubricii
Un demonTrobriandO după-amiază griAltfelSixty-FourToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemPovești la ibricEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvinteleBalansPublicitate