Tot
ce e important şi (deci) (adică) problematic, neaşezat şi (în felul acesta)
destabilizant (sau, mai precis, re-stabilizant), nu numai subversiv, ci şi înnoitor,
are, acum, de-a face cu traducerea, cu ideea practică de traducere. Este,
chiar, unul dintre principalele semne ale lui acum.
Într-o
carte a, probabil, unuia dintre cei mai înnoitori, atenţi, lenţi ("diferinzi"),
sensibili şi profunzi - poeţi deci, gîndire "la contact" şi filosofie "de
teren" - gînditori (adică) ecologişti ai momentului, Manières d'être vivant.
Enquêtes sur la vie à travers nous ("Moduri de a fi viu. Anchetă asupra
vieţii prin noi", Actes Sud, Arles, col. "Mondes sauvages. Pour une nouvelle
alliance", 2020) a lui Baptiste Morizot, neo-gînditor-scriitor din "anturajul"
lui Bruno Latour, gînditor pozitivant al marilor înaintaşi
Deleuze-Derrida, deja corifeu al noii ecologii care deconstruieşte nu numai ideea
separatoare, binarizantă, obiectificantă de "natură" (cf. deja Descola), ci şi
pe aceea de "mediu", preferînd să vorbească de "viu", ca producător de viaţă,
gînditor-scriitor care produce simptome textuale, pe "pielea" şi în textura
scrisului, a gîndirii în contact, la contactul corporal, "întrupat", cu
alteritatea viului de care depindem, care ne hrăneşte, opunîndu-ni-se, fugind
şi ascuzîndu-se de noi şi, în felul acesta, desenîndu-ne, croindu-ne,
oferindu-ne calea (scriitură de urme împletite, urzeală de urme), "pista",
scrisul ca urmă pe urmele viului fugind discret de noi - aproape peste
tot e vorba, vine vorba de traducere, pista scrisului se întîlneşte cu
urmele gîndirii traductive, scrisul "propriu" devenind, pe nesimţite,
traducere: urme pe(ste) urme, în urme, din urme. A urmări pentru a nu
vîna.
Traducere
şi (nouă) ecologie, deci, "ajustare" continuă, "co-evoluţie" (de)scriptivă, scriitură
experimentală, traducătoare şi traductivă. Încercînd, de exemplu,
în munţii din ţinutul Vercors, să comunice cu lupii urlînd ca ei, el se simte
"bîiguind, gîngăvind asemenea unui copil" în limba lupilor ("je «parlais
loup»: "vorbeam «lupeşte»"), "barbarul unei fiare": afect nou, creator,
experimental, afect "diplomatic", de cercetare şi întîlnire, de-centrare
desăvîrşită a umanului prin limbă şi ca traducere "pe urme".
Enormă
intuiţie oferită, la întîlnire.
Reclaim.
Recueil de textes écoféministes choisis et présentés par Émilie
Hache ("Reclaim. Culegere de texte ecofeministe alese şi prezentate de
Émilie Hache", Cambourakis, 2016) se deschide, pur şi simplu, cu o "Note de
traduction", pentru ca foarte repede, în introducerea de prezentare, să vină
vorba de intraductibilitate, de intraductibilul termen-concept-"slogan"-cuvînt
de ordine Reclaim, care, la fel ca şi alţi termeni-concepte-cheie ale
gîndirii scriptiv-traductive feministe precum empowerment sau (atît de
actualul) care, trebuie folosiţi, transmişi "fără a-i traduce",
marcîndu-le, în propriul text traductiv, ca atare, intraductibilitatea, adică
traductibilitatea infinită, obligaţia de a transpune, de a "trăda"
regimul şi registrul discursivului şi chiar pe cel al lingvisticului.
Nefăcînd,
aici, deocamdată, decît se semnalez aceste cîteva urme, aceste cîteva "pete" de
pe noua "piele" a gîndirii (sau pe pielea, ultrasensibilă, a noii gîndiri re-întrupate),
nu voi face decît să trimit, la rîndul meu, mai departe, să trans-mit şi
să trans-pun (şi trans-spun) senzaţia, pre-sentimentul că a
traduce este scrisul viitorului, scrisul la viitor, al prezentului
(deschis, transmis) către viitor. Dar nu în sens cronologic, ci în sensul a
ceva-mereu-după(-noi), a ceva ce nu vom cunoaşte şi realiza actual
niciodată, făcut şi care trebuie practicat permanent la prezent tocmai pentru a
deschide şi a trimite, a face posibil prezentul, alte şi alte prezenturi după
prezent: post-prezentul, re-prezentul (perpetua repetare a
prezentului ca prezent, nu ca repetare), viitorul ca re-prezentant al prezentului
ros, muşcat, mîncat permanent de trecut (prezentul trebuie să se re-prezinte,
să se re-prezente).
Traducerea
este scrisul la viitor, scrisul cu viitorul, cu viitorul inclus (ca să-l
deschidă, să-l menţină deschis). Scrisul superior, înalt (pentru a mă exprima retro-versiv,
retro-traductiv) e traducere către o limbă necunoscută, neatestată, dar inevitabilă,
ca, tocmai, viitor.
Traducerea,
scris viitor, scriere a viitorului, scris superior.
Tradusul
e rugăciunea mea. Oratio mentis.