O poveste de iubire la Măscurei, un asasin plătit şi-un pat gata aranjat de dat de pomană, să fie de sufletul mortului

În Postul Mare al Paştelui, Ghiţă din Măscurei a rămas şi fără nevastă, şi fără soacră. Pe prima o iubise şi-o mai iertase, pe a doua n-o avea la suflet şi ca să fie clar despre ce e vorba spunea: "Aşa babă nu s-a mai văzut nicăieri. E bună de ornament la biserică. Cred că are şi coarne sub batic." Între cei 566 de locuitori ai satului din comuna Pogana, sigur sunt şi alţii care i-ar da dreptate.

La-nceput fusese vorba să scape ele de el şi muierile scorniseră ditamai planul ca-n filme şi, atente la detalii, se îngrijiseră să aibă de toate când va veni ceasul. Ghiţă nu mirosise nimic, între cele cinci zile la muncă la oraş şi cele două când stătea acasă unde, dacă nu punea gemuleţe termopane la grajdul vacii, pleca la pădure, după cioate.

Se prea poate că tocmai plecările astea ale lui în codru să le fi dat nevestei şi soacrei ideea. Şi dacă la început a fost o idee de-a dreptul nebunească, pe urmă s-a dovedit că lor li s-a părut o treabă cât se poate de fezabilă, altfel n-ar fi făcut ca la carte toate pregătirile. Doar că tradiţia nu prea era de partea lor, în satul mic dintre Colinele Tutovei: "La noi nu s-au mai pomenit crime din 1993, când a fost un omor la o nuntă." E mărturia vânzătorului de la magazinul din sat, ridicat strategic fix unde se-ntâlnesc cele mai largi uliţe neasfaltate.

Ghiţă s-a-nsurat bătrân, dacă ar fi să ne luăm după cât de tineri se însoară băieţii prin părţile astea ale Vasluiului. Avea deja 29 de ani şi nu prea era pregătit, dar tot a făcut pasul, mai mult de gura soră-si şi-a lui Stelu, cumnatul, care avea treabă cu el la nişte grâu. "Băi, nu vin, că nu-s om de grâu, abia m-am întors din Italia.", i-a spus atunci Ghiţă. Ca să-l convingă să-l ajute, Stelu ăsta, care se pare că simţise ce-i lipsea lui Ghiţă, la 29 de ani, i-a zis direct: "Vino, hai, că-ţi dau o fată! Îţi dau o fată!"

Aşa a apărut Laura în viaţa bărbatului, fix la o zi după ce muncise la grâul lui Stelu. "Prima oară când am văzut-o, nu mi s-o părut aşa dragă. Purta nişte haine din astea, ca la ţară. Sor-mea, cumnatu-meu: Ia-o, ia-o! Băi, n-o iau! Staţi oleacă! Am fost şi la părinţii ei. Veniţi la faţa locului, să vedeţi unde stau. Nu aveam lumina trasă atunci. Veniţi să vedeţi camerele, dacă are de gând să trăiască cu mine, trăieşte, să nu mă mai înşir după aceea cu ea, că nu vrea să steie."

Fata avea 17 ani, nu-i luase ochii şi nici nu-i furase inima lui Ghiţă, dar s-a trezit cu ea, de mână cu părinţii, la Măscurei: "I-am zis: Băi, Laura, ai de gând să stai? Îmi cunoşti vârsta. Stai, stai, nu stai, nu stai, nu mă supăr, te întorci de unde-ai venit, că nu eu am adus-o, părinţii ei au adus-o la mine".

12 ani au trecut de atunci şi uite acum, în curtea casei, Ghiţă îşi aminteşte de toate. Nuntă a făcut cu Laura la scurt timp de când se mutase la el, în 2009. În anul nunţii s-a născut primul copil, un băiat. Mai apoi au venit şi fetele, una are acum 5 ani, cealaltă 6. Pentru ei, pentru copii, Ghiţă a tot iertat-o pe Laura. Fără să spună, muierea i-a plecat în Spania, de unde a venit acasă după câteva luni cu o plasă de banane şi portocale, pentru cei mici. A fugit apui cu unu' Tărâţă, din Bogeşti, de peste deal, spre Tutova, după o vreme s-a întors. "Lasă, o iert, că plâng copiii după ea.", a zis Ghiţă. Şi au trecut anii.

S-a mai întâmplat ceva care avea să schimbe armonia familiei, dar nu şi răbdarea bărbatului. Le-a făcut şi socrilor casă în curtea lui şi i-a adus acolo. O vreme a fost bine, se înţelegea cu tatăl Laurei, dar după ce bătrânul a murit, acum câteva luni, s-a dus şi liniştea. Soacra, cea cu coarne sub batic, şi-a dat arama pe faţă: "Una, două, apărea la noi. Dădeam de ea peste tot, pe prispă, în ogradă, în bucătărie. O dată, am şi aruncat-o spre gard, am împins-o să plece. Am făcut oleacă de pănăramă. I-am zis: Bre, ţi-am făcut casă, stai şi mata pe-un pat! A sunat la poliţie, să mă reclame. Nu mi-o dat amendă. O zis poliţiştii: ea să nu vină la voi, voi nu vă duceţi la ea".

Soacra e şi cea care s-a dus la magazinul din sat şi-a cumpărat sfoara. Vânzătorul şi-aminteşte totul: "Baba a cerut întâi trei metri de funie. Costă 1 leu metrul. Uitaţi-o, e din nylon, foarte rezistentă, ne-ar ţine pe toţi odată. S-a gândit baba că n-ajunge să înconjoare copacul şi-a mai cerut un metru. Patru metri, patru lei." Bătrâna o convinsese pe Laura să-i facă de petrecanie lui Ghiţă. Cu o funie, de care să-l atârne Costel, un văr al Laurei, care făcuse ceva puşcărie prin Spania şi urma să primească 5.000 de lei de la cele două femei, dacă îşi făcea treaba. Cum s-ar zice, nevasta şi soacra tocmiseră asasin plătit să le scape de Ghiţă: "Îmi alesese loc bun de spânzurare, un stejar uite-aşa", spune el. "Că fusese cu mine la tăiat cioate şi ochise stejarul încă de-atunci".

Femeile erau aşa sigure că planul e perfect şi că totul va merge strună, încât s-au pregătit şi de înmormântare. După ce luase funia, soacra mai cumpărase o pernă, patru pături, o mătură şi comandase şi un pat. "Perna am adus-o eu, cu căruţa, de la magazin. Am zis: Băi, Laura, da ce are mă-ta, de cumpără, că abia o scăpat din datorii? O zis: Mama se îngrijeşte!" Se-ngrijea de sufletul viitorului mort, că aşa e obiceiul la Măscurei, să dai de pomană un pat complet echipat, să se odihnească bine răposatul pe lumea cealaltă.

Când credeau că planul lor nu va fi niciodată descoperit de cineva, Laura şi mama ei s-au trezit cu poliţia la poartă. Costel, asasinul cum ar veni, i-a dat dracului de 5.000 de lei, că ştia cum e la puşcărie şi ce înseamnă să omori un om, şi s-a dus să le reclame pe femei. Un procuror le-a făcut flagrant, Costel a luat banii de la ele, agenţii le-au luat pe ele. Acum sunt arestate. Ghiţă dă apă la animale, în ogradă, şi-n tot acest iureş spune că a ajuns pe pastile, e cu inima.

La Bârlad l-au chemat să dea declaraţie: "M-am dus pe bună bază să declar. M-au cercetat, cum m-am certat cu baba, cum trăiam cu nevasta, dacă am băgat de seamă că este vreo diferenţă între mine şi ea. Le-am explicat că o fost plecată în Spania, fără să-mi spuie, o venit după trei luni. Aveam băietul de doi ani acasă. Apoi o mai fost plecată cu altul, din Bogeşti. Am ţinut la copii, nu i-am dat, m-am mai ajutat cu fraţii. Las-o, băi, că n-o să fii tu nici primul, nici ultimul. Las-o, să fie la copii! Şi am primit-o înapoi. Tot aşa, cu mila, cu mila, că plângeau copiii, unde-i mama? Şi-acuma mi-o făcut bucluc de moarte."

Laura e arestată preventiv, împreună cu mama ei. Prietena mea Maria Andrieş s-a dus până la Măscurei şi a stat de vorbă cu Ghiţă, în curtea casei lui, a publicat povestea în Libertatea şi de la ea am toate vorbele de aici. După o jumătate de zi în preajma bărbatului de 40 de ani, Maria a scris că: în comuna Pogana stă să apară un nou tip de holtei. Nu bea, nu fumează, nu mănâncă, nu doarme, nu are porniri violente, are două slujbe, două case, "o să-mi pun vie, o să-mi pun pomi. Că de asta m-am şi însurat târziu, să am gospodărie ca lumea."

Nu ştie ce se va alege de căsnicia lui cu Laura, dar să o bage el în puşcărie nu vrea. Înţelege exact ce ar fi putut să i se întâmple, dar se uită în curte la copii şi zice: "De dorul copiilor, nu că n-aş ierta-o, că aşa-s eu, de felul meu, o fire calmă. Dar eu pe ea pot s-o scot, dar ea pe mine mă mai aducea înapoi, la copii? Hai să-ntrebăm. Pe mine nu mai putea să mă mai aducă. O las acolo, ce-a face legea cu ea îi bun. Nu depun nicio plângere." Încredere nu mai are în ea şi-o zice fără niciun fel de ură: "Dacă era după capul ei, acuma eram îngropat."

Scăpat de moarte, Ghiţă rămâne optimist: "Bărbatul are nevoie de fimeie să aibă grijă de copii. Oi găsi o fimeie pe la noi, prin satele astea, gospodină, să stea acasă cu ei. Să nu-i mai duc grija cât sunt plecat la muncă. Dumnezău m-o iertat o dată! Dacă mai trec un secol din ăsta, încă 12 ani cum am avut, mă declar mulţumit, mă retrag singurel. Băiatul o să fie mare, o să am noră-n ogradă, mai mult nu cer."