Un atac terorist la Londra

Cred că scrisoarea prietenului meu, Alexandru Pleşcan, care trăieşte la Christchurch, în Noua Zeelandă, este un bun cuvânt în siajul evenimentelor de la Londra. Iată de ce îmi permit să îi rog pe prietenii de la Liternet să îngăduie ca spaţiul rubricii 4space să îi revină, astăzi, unui roman trăitor acolo:

"Dragă Augustin,

nu ştiu când vei citi mesajul ăsta, dar el e despre atacul terorist din Londra

de peste 24 de ore urmăresc ce se întâmplă acolo şi când am un moment de linişte mă rog nu doar pentru sufletul victimelor şi pentru liniştea familiilor atinse de actul ăsta diavolesc, ci mai ales pentru ca autorităţile britanice să găsească urme care să ducă la autori

azi, după atentatul londonez, am pus steagul Marii Britanii la geamul maşinii şi aşa am mers la serviciu, apoi am facut steagul eşarfă şi l-am ţinut la gât toată ziua (e un steag pe care l-am cumpărat în Londra cu mulţi ani în urmă)

nu am văzut pe nimeni în oraşul meu purtând semnele britanice după atentat, însă acum patru ani, când teroriştii au lovit America, erau multe maşini şi case care arborau steagul american

prinţul moştenitor al coroanei britanice se afla în oraşul meu când atentatele s-au comis în Londra

drapelele Noii Zeelande sunt în bernă aici şi aşa se vede parcă mai bine steagul britanic din colţ (nu stiu dacă ştii cum arată steagul NZ oricum)

am fost foarte impresionat de atitudinea englezilor din Londra, de autorităţile pregătite de acolo şi de apariţia dură în sensul real a primului ministru britanic, care era om şi nu funcţie, cu preşedinţii Franţei şi al Statelor Unite în fundal în timp ce el se adresa lumii civilizate

pentru cei care nu trăiesc într-un stat democratic (în sensul instrumental al cuvântului) şi de drept (în sensul agnostic), nu ştiu ce sentimente apar, însă pe mine m-a durut totul aproape fizic şi tot ce am luat ca pozitiv e cum s-a comportat Londra: ca şi cum s-ar fi şters cu buretele ani de pace voluptoasă şi s-ar fi revenit brusc la starea de blitz krieg de acum peste 60 de ani

la douăzeci de mii de kilometri de Londra, ca roman în exil voluntar şi cu paşaport marcat de coroana britanică, eu m-am simţit şi mă simt parte din colonia psihologică pe care Anglia a creat-o şi sunt gata să lupt pentru metropolă chiar dacă nu înţeleg cauzele, fiindcă sunt gata să lupt împotriva unor motive de violenţă pe care le înţeleg şi mai puţin

neînţelegerea unor tineri bărbaţi cu două războaie în urmă a dus la moartea lor cu un scop

poate sunt copil la cap, însă ceva trebuie făcut şi ceva este de făcut, eu nu cred în terorişti de altă religie decât a mea cred doar în altă variantă pe care ei nu o înţeleg şi singurul lucru de care mă tem e că noi şi duşmanii suntem făcuţi de zei diferiţi şi conflictuali

eu trăiesc aici şi nu cu zeii

nu ştiu cum trăieşti tu

nu ştiu când ai citit iliada ultima dată şi cât de atent ai citit-o

e la fel, doar la o scală mai mare

Alex"