Vânătoarea

Pentru mine felul în care Tata a cunoscut-o pe Clara a rămas multă vreme un mister. Tot ce-mi aminteam era că a venit însoţit de ea, după cutremur, la unitatea militară unde-mi efectuam stagiul, ca să vadă ce fac, şi să-mi dea veşti de acasă. Mi-a spus că Mamaia a tras o spaimă soră cu moartea, dar că în rest totul e bine, doar câteva dintre vazele frumoase de pe bufet au căzut şi s-au spart. De la unitatea mea urma să meargă la casa de vacanţă de lângă Bucureşti. În Dacia lui 1300, pe bancheta din spate, înfofolită într-un palton verde, stătea o doamnă pe care n-o ştiam, şi la care n-am fost prea atent nici după ce ne-a prezentat. Era Clara.

A doua mea amintire despre ea e undeva către vară, nu mai ştiu cum ne-am nimerit eu cu câţiva prieteni de-ai mei, în acelaşi timp cu Tata şi Clara, la o piscină. Ei doi n-au stat mult, fiindcă Clara nu înota. Nici atunci n-am înţeles prea bine ce e cu ea, dar îmi amintesc că i-am admirat corpul zvelt, chiar statuar, atunci când a ieşit de la vestiar. Doar părul ei mi s-a părut puţin cam subţire şi rar, lucru care, împreună cu alte detalii, avea să mi se confirme mai târziu.

Am revăzut-o apoi, deja cu burtica mare, însărcinată de multe luni, în iarnă, la cununie, când mi-a revenit sarcina să fac fotografii. Purta acelaşi palton verde ca atunci când am văzut-o prima oară, şi o căciulă rusească de blană de iepure.

Mulţi ani mai târziu am vorbit din întâmplare despre ea cu Ciuli, cea care-i fusese lui Tata ca o soţie timp îndelungat, în adolescenţa mea, şi cu al cărei băiat am crescut ca fraţii. Ea cred că-l iubeşte şi astăzi. "Cum, nu ştii unde s-au cunoscut? La Sanda", menţionând numele unei rude îndepărtate de-a noastre. "Era împreună cu soţul ei, un arhitect mult mai în vârstă, iar tatăl tău cu mine. Pentru el a fost dragoste la prima vedere. Dar eu am fost oarbă, n-am înţeles ce va urma. Relaţia noastră era însă pe sfârşite după ce fiul meu plecase din ţară, tu erai în armată, n-aveai de unde să ştii, dar şi eu mă pregăteam să plec, îmi depusesem actele. De altfel, nu vorbeam cu nimeni despre asta, ca să nu-mi pună piedici. Nici cu tatăl tău, deşi el bănuia ceva."

O ascultam pe Ciuli cu mare interes. Îi aflasem din întâmplare numărul de telefon, după ce se stabilise la New-York, unde îşi urmase fiul.

Pe soţul Clarei îl ştiam, trăise în preajma ei până în ultima lui zi de viaţă, chiar şi după ce divorţaseră. Tata îl îngăduise, ba chiar îl încurajase, se purta cu el ca şi cum ar fi fost un membru al familiei, era nelipsit de la masă, şi în general de la orice eveniment al casei.

Ce nu ştiam însă era povestea pe care avea să mi-o spună Ciuli. "După cutremur am vorbit cu tatăl tău, ca să-l rog să vină să mă ia, mi-era îngrozitor de frică să mai stau în apartamentul meu de bloc, voiam să merg cu el la căsuţa de la ţară. Mi-a răspuns că nu poate, deoarece Clara e deja acolo. Am fost nu doar surprinsă, ci şi supărată, m-am simţit abandonată. Ştiind-o căsătorită, nici n-am înţeles prea bine ce căuta Clara acolo, mi-am închipuit că trebuie să fie unul din gesturile altruiste ale tatălui tău. Am presupus că era împreună cu soţul ei, era foarte posibil ca locuinţa lor să fi fost afectată la cutremur, şi să n-aibă unde locui. Aveam să aflu după aceea cu uimire că erau doar ei doi, singuri, ea şi cu tatăl tău. Am făcut atunci legătura cu ceva ce mă iritase puternic, dar de care îmi vine acum să râd. În perioada aceea tot primeam telefoane în miez de noapte. O voce de femeie care se străduia mereu să sune altfel mă întreba dacă tatăl tău e la mine. Aşa sculată din somn cum eram, o întrebam de fiecare dată cine e? Se prezenta ba ca secretara nu ştiu cărui academician, ba a cutărui profesor, care trebuiau neapărat să vorbească ceva urgent cu tatăl tău, chiar atunci, şi nu puteau aştepta până dimineaţa. Practic îl vâna. Îi răspundeam că tatăl tău nu e la mine, probabil că doarme la ţară, ceea ce era adevărat. Vocea a continuat să sune, dar în timp a schimbat tonul, n-a mai pus întrebări, ci a început să mă ameninţe, vulgar, înjurând şi blestemând, spunându-mi să mă ţin deoparte de tatăl tău dacă ţin la pielea mea. Şi până la urmă a obţinut ce şi-a dorit."

(Bucureşti, aprilie 2021)