Şase ore şi 55 de minute de iubire cum nu găseşti în filme

În câte-o noapte de vară Augusto aşteaptă tăcut în pat până când soţia lui adoarme, apoi se dă jos, se duce la ferestre şi închide obloanele. De dimineaţă, Nati se trezeşte, vede că e încă întuneric şi se miră. Bărbatul de lângă ea, un bătrânel cu ochii ageri şi mişcări domoale îi spune să se culce la loc. Şi în sinea lui râde ca de o şotie reuşită din nou.

Când îi recunoaşte femeii că doar avea chef să doarmă mai mult în nopţile când închidea obloanele, ea râde amintindu-şi anecdota cu ţăranul plecat la Madrid şi care a stat toate cele trei nopţi şi zile în capitală în cameră, iar când s-a întors la el în sat le-a spus tuturor: "La Madrid sunt cele mai lungi nopţi!" Habar n-a avut că obloanele erau trase, a stat aşa pe întuneric 72 de ore.

În curtea casei lor din satul de munte depopulat, cei doi bătrâni plănuiesc excursia vieţii lor, pe malul mării, unde nu mai fuseseră niciodată. Secvenţa în care se dau unul pe celălalt cu cremă de plajă, sub o umbrelă pe malul apei e o minunăţie de tandreţe.

"Ai nevoie de soţia ta. Eşti în pat, ea este lângă tine şi întinzi mâna şi simţi lucrul de care ai cel mai mult nevoie şi spui: Ce frumuseţe! Dumnezeu să aibă grijă de ea pentru mulţi ani de acum încolo!" El e Augusto, ciobanul spaniol care a fost alături de soţia sa Nati vreme de 60 de ani.

Pe cealaltă parte a globului, Yeongsam îi masează soţiei sale, Saengja, umerii şi spatele. Aruncaţi pe o mică insulă sud-coreeană, cei doi fermieri de scoici îşi scriu scrisori exact ca acum 50 de ani, când au făcut asta mai bine de trei ani, fără să se vadă. Căsătoriţi de 47 de ani, muncind cot la cot şi crescând 5 copii, împresuraţi de boli şi de moartea care începe să se vadă tot mai clar, cei doi impresionează prin gesturi de iubire.

Simţindu-se vinovat de afecţiunile soţiei sale, Yeongsam se roagă de ea să nu mai muncească. Şi-i scrie, într-o scrisoare de dragoste la cea de-a 47-a aniversare a cununiei lor: "Să trăim fericiţi împreună pentru tot restul vieţii noastre. Te iubesc. Fii sănătoasă. Să avem o viaţă lungă şi fericită împreună." Mai târziu, găseşte noi cuvinte pentru iubire: "Ori de câte ori te îmbolnăveşti, nu pot face nimic. Mă simt ca o caracatiţă fără tentacule. Nu am nevoie de nimeni. Tu eşti tot ce am nevoie. Aşa că rămâi cu mine mult timp. Şi ia-mă cu tine când pleci."

Nu v-am convins? Nici măcar curioşi nu am reuşit să vă fac?

Sunt şase documentare puţin mai lungi de o oră fiecare. Şase cupluri care sunt împreună de cel puţin 47 de ani, din şase ţări, pe patru continente. My Love: Six Stories of True Love e o comoară de momente mici, de gesturi pe care de obicei nu le vedem, atât sunt de simple, de priviri calde şi de umor sănătos, de cochetăria femeilor simple şi încă îndrăgostite, indiferent de vârsta lor şi a celui iubit.

Personal, demult n-am mai simţit o aşa bucurie privind şase poveşti de iubire cum nu se vede în filme, dar, poate, dacă am fi un pic mai atenţi le-am găsi lângă noi. Nu dezbat calitatea sau lipsa ei cinematografică, vă îndemn să vă uitaţi la cele şase poveşti şi să vă bucuraţi 12 oameni au vrut să ni le facă nouă cadou.