Pas important, trecere la un nou nivel, extindere şi includere, continuare şi aglutinare: intensificare şi accelerare a civilizaţiei actuale redusă la "particule" elementare.
Prin prezenta "expunere", agentul operator Traian Cherecheş îşi proiectează "atelierul" în "public", cooptînd în felul acesta "audienţa" la procesualitatea irezistibilă a "operării" sale care, sfidînd material (materia e spiritul!) binarităţi, dualisme şi polarităţi fundamentale mortificant-stabilizatoare precum interior/exterior sau natură/tehnică, tinde să atragă totul, dar absolut totul într-o nouă spirală a evoluţiei, accelerînd şi forţînd trecerea în act a unor posibilităţi şi potenţialuri civilizatoare care, ne-"încălzite" neo-alchimic în felul acesta într-un nou pîntece al Terrei (Ţărînei)-Mamă, riscă să rămînă literă moartă, şansă laxă neefectuată şi atît, improbabil hazard cosmic.
Expunerea face aşadar parte din imenenţa procesuală a lucrării, determinînd un spaţiu-dintre nişte posibile interioare exterioare necunoscute care devine un "ochi al furtunii" sau golul-ou al unui viitor vortex re-evoluţionar, "spaţiu expoziţional" în care intrăm acum pentru a participa în acelaşi timp dinăuntru şi din afară la încercarea de trecere de la organismele supraorganizate actuale la un nou corp non-corp trecînd prin stadiul unui "corp fără organe" (Artaud-Deleuze-Guattari) şi, precis actual, strict acum şi aici, prin stadiul profetic, pre-formal, al "organelor fără corp" (cum a spus, în alt context, Žižek), făcute să devină noi seminţe într-un (şi pentru un) nou Pămînt.
Fierbere şi bolboroseală a Materiei, acum. Pentru că nu putem nici sări, dar nici sta pe loc.