Indicațiile lui Mihai Buzea pentru această temă au fost: "Scrie despre un regret personal. Poți folosi persoana a treia sau persoana întâi. Atenție la diacritice, la liniuțele de dialog și la ghilimele. Mult succes!"
Non, je ne regrette rien!
Codruța Ene
Codruța Ene
- Onorată instanță, regret să vă informez că... că nu regret nimic! Nimic de nimic, cum spunea regretata Edith Piaf. În data de 14 februarie 2025, ziua foștilor îndrăgostiți, în jurul orei 17 ale după-amiezii am pornit spre imobilul reclamantului, fostul meu pârlit, pardon, iubit. Mă simțeam grav nedreptățită și îmi căutam, vindicativă, dreptatea. Nu mai exista cale de întoarcere sau de negociere, faptele erau prea grave. Inima mea rănită își cerea tributul de sânge, se cerea răzbunată. Nu puteam veni la război nepregătită. Dreptatea se face cu arma în mână, sau, mă rog, în cazul meu... cu spray-ul în mână. Pentru că - nu-i așa? - unde poți lovi un bărbat mai tare decât în boașele lui ofilite și inutile? În mașină, desigur! Cu brațele pline cu tuburi graffiti mi-am făcut drum până în garajul reclamantului. Mi-am parcat creierul pentru o secundă și am împodobit pimp-mobilul focos-portocaliu cu un albastru clar, culoare care să creeze un contrast agreabil și care conferea o vizibilitate perfectă mesajelor. Mesaje care de care mai obscene, dar pertinente: Să îți moară la intrare ca bateria în parcare. Ticălos în serie și în paralel. În mine toarnă motorină, ție în suflet stricnină, etcetera, etcetera. M-am oprit doar când m-a părăsit inspirația și... poliția. Parcă mă trezisem brusc dintr-o transă. Mâna a lucrat fără mine. Vopseaua proaspătă încă se prelingea pe capotă. Nici nu am apucat bine să mă bucur de rezultatul inspirației de moment, că am și fost interpelată de agenți care se aflau în patrulare. Am fost săltată de la fața locului sub acuzația de vandalism și distrugere. Dar, onorată instanță, în ciuda dovezilor care mă incriminează indubitabil, aș vrea să vă aduc la cunoștință motivația actelor mele. Persoana care mă acuză a dat dovadă de o lipsă acută de coloană vertebrală atunci când a uitat să își menționeze starea civilă, fiind chestionat în această privință în prealabil. Aparent, închipuitul păgubit, aici de față, a avut josnica impertinență de a se declara singur și lipsit de obligații, când, de fapt, era mai legat decât un catâr de gard. Era însurat, onorabilă instanță. Dar s-a dat om liber. Păgubita sunt eu, onorată instanță. Reclamantul e un lup în piele de oaie care acum se dă lovit. Eu nu am făcut decât să îmi caut dreptatea. Atât mie cât și, din spirit civic, pur spirit civic, să trag un semnal de alarmă, pentru ca genul acesta de înșelăciuni să nu se mai repete. Să nu mai pice și alte biete naive în plasa acestui Don Juan fără scrupule, acestui răpitor de inimi credule.
- Domnule Erete de Collivié, sunt adevărate aceste acuzații care vi se aduc?
- Onorată instanță, să vedeți...
- Liniște, am auzit destul! În acest caz, plângerea dumneavoastră împotriva pârâtei este anulată. Mai mult, ați face bine să vă găsiți un avocat al apărării pentru că vă pun în vedere că urmează să fiți cercetat pentru fraudă contra bunelor moravuri, abuz de încredere, poligamie, fals și uz de fals, comportament deviant. Mai mult, nu aveți dreptul să vă revopsiți mașina. Orice încercare de mascare a mesajelor va fi aspru pedepsită. Ședința se încheie.
Nu știu prin ce minune am scăpat basma-curată, deși sub unghii încă aveam vopseaua aplicată cu îndârjire pe toată caroseria. Singurul meu regret, în afara de ziua în care l-am cunoscut, e că nu i-am și tăiat și mânecile de la sacouri. De la toate sacourile. Asta sigur i-ar fi dat o lecție.
Spray albastru, spray albastru
Futu-ți pasărea măiestru,
Totuși este drept în lume.