Casele noastre plâng la orele când se lasă seara
cărămizile scâncesc înăbuşit
ferestrele sângerează
furtunile noastre inundă oraşele neumblate
zgâlţâie din temelii zilele netrăite
Trupurile noastre vor hrăni cândva un câmp
îl vor paşte caprele
se vor împreuna şi vor umple miriştile de iezi
ei vor hrăni cu sângele lor brazi sau platani
florile şi seminţele lor vor fi purtate de vânt
şi vor rodi în alt pământ
sau vor fi înghiţite de valuri
apa mării se va evapora va deveni nor
care îşi va ninge durerea sau voluptatea
peste ruinele străzilor prin care am trecut
O să fie bine
Vom fi împreună
Ai să vezi
În câteva milioane de ani
Oasele noastre se vor face praf şi din praf pietre de râu
şi se vor rostogoli una spre alta
ca doi îndrăgostiţi
gata să îşi sfâşie trupurile