M-am născut perfect sănătoasă.
O ursitoare venea lângă leagănul în care eram apoi lângă patul de copil.
Un păr încâlcit şi albastru îi curgea pe umeri ca o apă tulbure
Mă dezmierda şi îmi spunea: ce păcat că eşti aşa urâtă
Ai mâinile prea lungi, umerii prea mici, omoplaţii prea ieşiţi în afară, buzele prea cărnoase.
Eram prea.
Am crescut sub oblăduirea excesului.
Unghiile erau prea mici, prea rotunjite.
Auzul era prea fin.
Vocea prea gravă.
Ursitoarea venea seară de seară şi nu uita niciodată să mi le spună.
Inima mea pocită a crescut ca o plantă nocturnă nevoită să răzbată prin ziduri
Nu era cazul să mă arăt aşa urâtă în lumina zilei.
Fiecare rază de soare pentru mine era o minune.
Ceea ce pentru altele era floare la ureche pentru mine a fost încercare cumplită.
Să port o rochie, bunăoară.
Să îmi arăt gleznele, să-mi deschei un nasture al bluzei.
Tremuram ca varga, de teroare
Mă gândeam că mă vor alunga cu pietre.
Nici eu nu prea mai ieşeam din casă.
Dar el m-a văzut.
Eşti atât de frumoasă, mi-a spus.
Ursitoarea continua să îmi dea târcoale în somn
Cu părul albastru, despletit.
Îmi şoptea: cine să te ia aşa urâtă?
Pe cine să cred?
Viaţa îi dădea dreptate ghionoaiei
Ca pe-o urâtă m-au ţinut, ascunsă
M-au pus să le car bolovanii
Să le smulg buruienile din coşmaruri
Mi-au dat să mănânc în blidele câinilor
Cu ocări şi hulă m-au întâmpinat
Nu mi-au dăruit nici un zâmbet
M-au jefuit de lumina zorilor
De desfătarea zilelor de vară
De dorinţe
Mi l-au jupuit una câte una de pe carne
Până n-a mai rămas nici o bucată din mine
Care să nu sângereze
M-au încurajat să mă înfometez
Ca şi cum urâţenia ar fi dispărut odată cu formele feminine
Ca pe-o urâtă m-au minţit şi m-au înghesuit în cazărmile lor
M-au târât de colo colo cu trenuri fără ferestre, printre mărfuri
M-au dus în mlaştini şi m-au abandonat acolo.
Mi-au dat brânci în ape tulburi sau de sus de pe stânci.
Tremur din rărunchi când îmi amintesc.
"Eşti atât de frumoasă!" mi-a spus
Mii de cuţite îmi străpung inima.
Eşti atât de frumoasă.
Mă simt o impostoare.
Mi se pare că fur.
Mi se pare că dacă îndrăznesc să o cred mă vor prinde şi mă vor sfâşia.
La marginea drumului.
Ca pe o ultima păcătoasă.
M-a găsit într-o râpă mai mult moartă decât vie, îngheţată.
M-a încălzit cu răsuflarea lui.
N-a încetat să îmi spună cât sunt de frumoasă
Gustul păcatului de-a o crede în pofida tuturor şi a orice
mă ţine încă în viaţă