În ultimul timp, melomanii bucureşteni au fost răsfăţaţi în fiecare lună septembrie, frecvenţa de desfăşurare a Festivalului “George Enescu” crescând (cei trei ani obişnuiţi dintre ediţii devenind începând cu 2001 doar doi), iar în 2004 inventându-se un nou festival ale cărui manifestări gravitau tot în jurul muzicii simfonice, intitulat Festivalul Artelor. Foarte probabil acesta din urmă nu va avea o a doua ediţie, fiind considerat o “invenţie” cu motivaţie politică şi chiar electorală, deşi nu cred că sunt singura căreia participarea cu bucurie la spectacolele acestuia nu i-a afectat în nici un fel intenţiile de vot.
Prin aceste modificări de programare, în 2005 – an în care se comemorează 50 de ani de la moartea lui George Enescu – Bucureştii găzduiesc o nouă ediţie a festivalului ce se desfăşoară în memoria sa din 1958 (dacă s-ar fi păstrat periodicitatea veche, am fi avut festival în 2004 şi 2007). Deşi hotărârea finală privind programul exact al acestei ediţii s-a amânat foarte mult, iată că suntem măcar acum în măsură să prezentăm publicului câteva dintre cele mai interesante repere ale programului festivalului din 4-20 septembrie 2005, confirmate cu două luni înainte de debut.
Concertul de deschidere este gândit ca o reluare a celui de la prima ediţie a festivalului, cuprinzând Rapsodia I şi Simfonia I de Enescu, la care se adaugă Triplul concert pentru pian, vioară, violoncel şi orchestră de Beethoven, evident interpreţii fiind alţii decât acum 47 de ani şi anume Dmitri Sitkovetsky, Alexander Rudin şi Brigitte Engerer, la pupitrul Filarmonicii “George Enescu” urmând să se afle Horia Andreescu. Marile orchestre simfonice străine invitate – în număr de şase – vor susţine (majoritatea) câte două spectacole. Prima este Kirov Symphony Orchestra dirijor Valeri Gherghiev, întâi (6 septembrie) cu un program exclusiv simfonic – Mussorgski, Ceaikovski şi Enescu – Suita I pentru orchestră – iar apoi (7 septembrie) cu un program exclusiv de muzică rusă – Rimski Korsakov, Prokofiev, Ceaikovski –, solist fiind violonistul Alexandru Tomescu. În serile de 11 şi 12 septembrie, va cânta Israel Philharmonic Orchestra cu Zubin Mehta la pupitru, monumentala Simfonie a VIII-a de Bruckner şi respectiv Vox Maris de Enescu şi Simfonia a IX-a de Beethoven – programe vocal-simfonice ce vor face din nou neîncăpătoare Sala Palatului. Corul Academic Radio pregătit de Dan Mihai Goia va evolua în amândouă concertele menţionate mai sus.
Staatskappelle Dresden va cânta în serile de 13 şi 14 septembrie sub bagheta lui Myung-Whun Chung Simfonia a VI-a de Beethoven şi Simfonia I de Brahms într-un concert, iar în celălalt Enescu – Intermezzo op. 12, Haydn – Simfonia nr. 44 şi Bruckner – Simfonia nr. 4 ChrW(8220)Romantica”. Iată din nou două concerte fără solist, dar cu certitudine atrăgătoare pentru public. London Philharmonic Orchestra va apărea pe 15 şi 16 septembrie cu doi dirijori diferiţi. Programul dirijat de Vladimir Jurowski îl va avea ca solist pe Benedetto Lupo în Concertul pentru pian în sol major de Ravel şi va mai cuprinde L’Ascension de Messiaen şi Simfonia a IV-a de Prokofiev. Al doilea dirijor va fi Cristian Mandeal, programul său cuprinzând Suita nr. 2 în do major de Enescu, ChrW(8220)Preludiu şi Moartea Isoldei de Wagner şi Poemul extazului de Skriabin. Iată orchestre – Dresda şi Londra – care vin cu profiluri repertoriale extrem de diferite, deşi mai puţin populare, concertele London Philharmonic Orchestra fiind mult mai incitante din punct de vedere muzical, propunând lucrări rar cântate la noi în stagiuni. Stuttgart Radio Symphony Orchestra va avea concert în seara de 17 septembrie, fiind singura orchestră simfonică străină care susţine un singur concert, cu Sir Roger Norrington la pupitru şi Helene Grimaud ca solistă a Concertului nr. 1 pentru pian şi orchestră în re minor op. 15 de Brahms, în a doua parte a serii fiind programată Simfonia a IV-a de Mahler.
În sfârşit, Orchestre National de France încheie festivalul cu două concerte dirijate de Kurt Masur la Sala Palatului, care revine la Bucureşti după memorabilul său concert din seara de 11 septembrie 2001, de data aceasta cu Simfonia în re minor de Franck şi Elisabetha Leonskaya în Concertul pentru pian şi orchestră nr. 2 de Brahms, iar în seara finală – 20 septembrie – cu Uvertura de concert în caracter popular românesc de Enescu şi un atractiv program de muzică franceză: Debussy – Marea şi Preludiu la după amiaza unui faun şi Bolero de Ravel.
Vom reveni în articolele din această vară cu detalii despre prezenţele interpretative româneşti, despre formaţiile şi orchestrele de cameră invitate, despre operă şi balet, despre concertele de la miezul nopţii de la Ateneu sau despre cele din Piaţa Festivalului, pentru că şi de această dată programul este gândit atât pentru a onora memoria lui Enescu, cât şi pentru a atrage spectatorul anului 2005 către sălile de concert, sensibilul echilibru între cele două componente fiind inteligent intuit de preşedintele de onoare al acestei ediţii, din feiricire acelaşi de acum doi ani, directorul Operei de Stat din Viena, Ioan Holender. După cum se anunţă programul, cel puţin concertele simfonice vor face sală plină, ridicându-ne iar moralul pe tema controverselor privind apetenţa publicului tânăr pentru muzica clasică.
Acest text apare şi în “Adevărul Literar şi Artistic“