"It is decided that matter is transitory and illusory like the
shadows on a wall cast by firelight; that we dwell in a cave, in the cave of our
flesh, which is also matter, also illusory; it is decided that what is real is outside the
cave, in a light brighter than we can imagine, that matter traps us in
darkness. That the idea of matter existed before matter and is more perfect,
ideal. [...] It is decided that matter is passive and inert, and that all
motion originates from outside matter. That the soul is the cause of all
movement in matter and that the soul was created by God [...] That matter is only a potential for form or a
potential for movement..." (Susan Griffin, Woman and Nature: The Roaring
Inside Her, Harper & Row, Publishers, New York, 1978, pp. 5-6)
Dacă, deci, cultural şi istoric vorbind, aşa "It is decided",
dacă aşa a decis şi a stabilit "It" (iar azi, acum, am putea deja spune,
preciza: IT), şi aşa, încă, a rămas pînă azi, ca materia să fie aşa cum,
parodic, polemic cu întreaga istorie a filosofiei şi a credinţelor împărtăşite,
rezumă acest celebru manifest al ecofeminismului, intrînd în expoziţia Resurrected
Matter, este deja o minune, o fază pre-alchimică pare a fi fost operată
deja de către artişti prin simpla verticalizare a materiei, care -
secret, deja, alchimic - nu poate fi operată şi nu poate opera, nu poate fi
făcută să opereze singură, de la sine, să se opereze, să opereze asupra
ei înseşi pentru a se auto-transmuta imanent şi a opera marele salt, învierea
şi re-învierea, decît dacă e răsculată, verticalizată.
Verticalitatea Materiei, prin artă, pregătirea ei, Materia
răsculată - termen, desigur, politic, pentru că, trebuie repetat acest lucru,
în imaginaţia noastră atît de veche, atît de ne-liberă, atît de
pre-strructurată şi de "gramaticalizată", de formalizată, de pre-formată şi,
azi, de supra-formatată, Materia este orizontală, supusă, pasivă, în aşteptarea
Prinţului şi a Principiului, masculin şi ceresc, desigur, a Formei active şi
exterioare, transcendente, care să vină s-o afecteze, să o trezească la viaţă
fecundînd-o, însămînţînd-o, violînd-o, rănind-o, sacrificînd-o: pentru a deveni
Spirit, materia trebuie mai întîi ucisă, înfrîntă - sacrificată.
Aceasta e logica, logica istorică şi logica istoriei.
Dar iată că artiştii ştiu, află, descoperă altceva, un secret şi
mai mare, şi mai adînc dat fiind că inobservabil: înainte de toate, mai înainte
de a fi ucisă, sacrificată, pentru a putea fi trans-pusă în/ca Spirit, Materia
trebuie deja trezită, stîrnită, pusă să-şi trezească propriile Forme, să trezească,
să activeze, în ea, potenţialul şi potenţialitatea Formelor. Pentru a putea
interveni din afară, Forma, Principiul Formal trebuie să poată fi "aşteptat" de
o potenţialitate imanent materială a Formei: de Formele ascunse în Materia
însăşi, de pre-formarea acesteia.
Şi asta doar artiştii o ştiu. Şi tocmai acest Mare Mister ni-l
arată, ni-l şopteşte această expoziţie. Pentru început.