Supereroi cu buline

Când începe vara, încep şi eu să mă tem că va dura prea puţin. Mă bucur de mai, îl ador pe iunie, încă din iulie începe să mă înţepe toamna imaginară, iar august e deja o disperare de să-trăim-pe-repede-înainte până la prima ploaie rece.

O simt cu toţi porii şi cu toate organele. Mai e roşu, de la maci şi de la cireşe, iunie e parfumat, iulie e fierbinte, august e dulce. Întâi înfloresc teii, apoi vine mirosul uşor pucios al florilor de castan, căldura copleşitoare cu iz de Sahara, prima ploaie cu soare, primul curcubeu al anului, primul pepene care pârâie uşor sub presiunea cuţitului. Copiii cu obrajii mânjiţi de dude, fetiţa presându-şi pe nas un trandafir să-i absoarbă mirosul cu ochii închişi, băieţelul călcând cu tălpile lui mici spuma sărată a valului.

Astăzi a găsit o buburuză şi a ridicat-o cu infinite precauţii, a purtat-o pe degete mai bine de jumătate de kilometru. O iau acasă, mi-a zis, diseară sau mâine o duc la trandafirii tăi. Nu te văitai tu că sunt puricoşi? Buburuza este o supereroină cu buline şi îi va salva. Poate îşi găseşte şi vreun buburuz p-acolo. Aici n-are unde, e numai beton. Ştii că am şi o albină?

Se opreşte şi mă priveşte insistent, dar eu am fost prinsă iarăşi cu neatenţia în buzunar.
- Ai o albină? O albină a ta?
- Da, albina mea. Zboară mereu prin lavandă. Nu o cunoşti?
- Nu, mărturisesc eu uşor invidioasă pe idea asta, de a cunoaşte o singură albină cu care să te împrieteneşti.
- Ţi-o arăt, ai să vezi că nu o poţi confunda, este cea mai pufoasă albină de acolo.

La intrarea în parc, mi-a întins buburuza care se ţinea strâns de vârful unui deget.
- Ţine-mi tu buburuza, vreau să mă dau în leagăn şi mi-e frică să nu cadă.

Avem la noi cretă şi baloane de săpun. Le fac baloane iar ei aleargă să le prindă. Se ceartă pe cel mai mare balon de săpun, se minunează la cel mai irizat şi îl ovaţionează pe cel care s-a înălţat mai sus.
Al meu a ajuns la patru!
Ba e la trei! Al meu e la patru!
O să urce mai sus decât blocul!
Hai, balonaşule, suie, suie!

Parcul este înconjurat de garaje mâzgălite cu sprayuri colorate. Băieţelul se apropie şi trasează linii cu creta. Fetiţa le descifrează cu stângăcia unui şcolar începător:
- Mami, ce înseamnă "fuc"?
- Nu înseamnă nimic.
- Ba da, cred că e în engleză, uite, scrie acolo "f u c k".
- Ai dreptate. Este o înjurătură în engleză.
- Ce înjurătură?
- Una urâtă! La dracu'! mormăi eu, mulţumindu-i pentru inspiraţie Irinei, care traducea, în copilăria mea, filmele de pe casetele video.
- Când o să mă supere cineva, aş putea să-i zic chiar aşa. Fuc- fuc.

Se îndepărtează sărind într-un picior - fuc, puc, muc, suc, ţup - iar eu mă felicit în gând că nu i-am corectat pronunţia şi pun buburuza pe o frunză, sperând că fetiţa va uita în scurt timp şi de înjurătura stâlcită, şi de buburuza supererou.

(iunie 2015)