Plus / Minus / Mi-e frică / Mă revolt / Un scurtmetraj

În perioada 12 - 30 aprilie 2021, atelierele de autocunoaştere prin scris Eu x 3 (Poveste. Monolog. Scenariu) au fost organizate simultan în trei licee bucureştene: Liceul Teoretic "Ştefan Odobleja", Liceul Teoretic Bulgar "Hristo Botev" şi Liceul Teoretic Atlas.

Un grup de 30 de elevi din clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
Scrierea creativă (creative writing)
Scrierea dramatică
Scenaristică

Adolescenţii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât şi prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conţinut - fie el literatură, monolog şi scenariu de film.

Eu x 3 a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Tinerii au fost încurajaţi să descopere şi să exploreze propriile trăiri, gânduri, experienţe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.

LiterNet.ro găzduieşte o selecţie de texte din portofoliul rezultat al fiecărui tânăr participant la ateliere.

Cele mai reuşite zile îmi sunt adesea animate de muzică, indiferent de genul ei, de gesturile tandre ale persoanelor din jurul meu şi de frumuseţea lucrurilor mărunte. Dacă tot ce mă înconjoară este dinamic şi stimulativ, atunci simt şi sunt convins că exist. O poetică simplă a mea - şi atât.


I

aici
întunericul
acoperindu-mi trăsăturile
se simte ca părul tău lung
căzut peste un câmp de iasomie
acoperişurile caselor
sticlesc precum
monedele buclucaşe
aruncate în cărţile
de tarot
când îţi pronunţ numele
se aude la fel
cu movul mişcărilor
cum închină
un pahar de şampanie
în ciudă
somnul
e ascuns după un ochi mare
şi nu e niciodată acelaşi
ci întins pe o cătare
de kalaşnikov
bijutierii fac brăţări
după forma claviculei tale
uneori muzica
seamănă cu un nor
de mercur
ce-ţi recompune gleznele
iar un corb
îl şterge de fiecare dată
surâsul tău naiv
îl mai găsesc
doar pe chipul meu
când ciorapii lungi
resemnaţi în vitrine
mă fac
să mă gândesc la tine
cu fiecare aşteptare
magnetismul dintre noi
se estompează
cu viteza unui cartuş
tăind o absidă
 
II

când plouă
oraşul devine
un lătrat asurzitor
într-o haltă din suburbii
florile din
mâinile mele obosite
se-nsingurează
una pe cealaltă
imaginea îţi
e tot mai tristă
când mă sufocă
agitaţia lumii
iar eu sunt neputincios
ca la căderea unui imperiu
printr-o conductă de gaz
către neant
căci tu nu ai trecut
niciodată pe aici
unde aşteptările
mă-njură precum o haită
gata să-mi smulgă beregata
rutina
e un exerciţiu pentru moarte
şi asta nu te deranjează
iar tăcerea unui laş
ţi-e totuna cu a privirii
fiindcă
tu ai plăti să vezi
teatrul
arzând sub cerul languros
şi ai lăsa actorii
să se stingă cu benzină
ca apoi să plângi
de dorul lor


Am 7 ani şi mi-e foarte frică de foc. Se unduiesc toate reliefurile sobei de teracotă când sora mea mă ridică şi mă apropie de uşa încinsă. Niciodată nu ştiu sigur dacă să am încredere până la capăt că nu o va deschide. Că nu mă va scăpa direct în sobă.


Trebuie să intru la ora de sport şi deja întârzii, este ziua surorii mele. Au trecut 10 minute de când a început ora şi încă aştept. O sun pe colega mea, Mădălina, şi o rog să mă pună pe speaker. Răspunde, îşi deschide microfonul şi mă pune pe speaker. Îi spun profesorului "Domnule profesor, am aşteptat 10 minute, îmi puteţi da acces?" Indiferenţa lui mă arde. Îmi spune că e treaba mea că sunt întârziat şi îi răspund că îmi revocă dreptul la educaţie. Îi opreşte microfonul colegei mele şi cere să nu se mai întâmple aşa ceva. Ies de la oră, fiindcă deja ştiu despre dumnealui de la alte clase şi nu caut scandal. Încep să caut regulamentele despre cum trebuie să decurgă orele în pandemie. Pe măsură ce tastez, îmi fac scenariul cum îi spun dirigintei despre incident. Mă uit peste Statutul Elevului şi deja găsesc 5 articole încălcate. Îmi amintesc de spusele colegelor mele când povesteau că le cerea să facă exerciţii în poziţii dizgraţioase. Sistemul e un exces de nebuni.


Katya voalează uliţele veşnic pustii şi propria singurătate prin retragerea către jucăriile sale. Situaţia financiară a familiei Katyiei şi lipsa hranei forţează, totuşi, vinderea tuturor jucăriilor, însă fata găseşte o alternativă în pietrele colorate din curte. Cu ultimele carioci şi cu ajutorul uneltelor tatălui ei, Katya le preface în ceva asemănător lucrurilor vândute. Trecerea verii îi aduce fetei măiestria rafinării oricărei pietre, iar copiii de la şcoală îşi lasă în uitare maşinuţele clasice în favoarea asortimentelor Katyiei. Katya ajunge adult şi îşi concretizează priceperea devenind bijutier. Îşi întemeiază o familie şi are un copil. Când merge cu aceasta la cumpărături, remarcă pe o tarabă jucăriile copilăriei ei şi le recuperează pentru fetiţa ei.

Secvenţe scurtmetraj

1. EXT. PANORAMĂ PÂRÂU TRANSILVANIA/SAT. ZI.

Peste gard se văd fire de apă curgând repede. În zare sunt copaci înalţi şi arareori câte o casă din chirpici, acoperită de iederă sau tufişuri înalte. Printr-un luminiş trece abătută KATYA (5-7). Suflat de vânt, părul ei lung şi vâlvoi cade uneori peste păpuşa din cârpe vechi pe care o are în mână. Razele se strecoară ascuţite printre crengi şi o fac pe KATYA să mijească confuză. Priveşte leneşă satul din depărtare. Uliţele sunt pustii sau cu bătrâni care trebăluiesc monoton.

2. INT. HOL. ZI.

KATYA intră într-o casă cu încăperi joase. Încearcă să se descalţe. Se împiedică şi scapă din mâini păpuşa. Îşi pune încălţămintea jerpelită pe o cutie. Priveşte în gol către păpuşă. Se aud zgomote casnice şi voci nervoase din bucătărie. KATYA se aşază pe jos, sprijinindu-se de perete. Se întinde ezitantă către păpuşă şi se retrage. Priveşte absentă spre uşa exterioară. KATYA tresare brusc: mama Katyei trânteşte uşa de perete din partea opusă (feţele părinţilor rămân nevăzute pe tot parcursul scurtmetrajului; numai siluete şi profiluri). KATYA continuă să privească în gol, neclintită în mijlocul agitaţiei părinţilor. Închide ochii.

CUT.

3. INT. BUCĂTĂRIE. ZI.

KATYA deschide frigiderul. E slinos şi gol. KATYA se întoarce. Tatăl Katyiei stă la masă, îşi sprijină fruntea de mâna dreaptă şi îşi freacă tâmplele, cu mâna stângă învârte uşor un pahar murdar de tărie. Venele subţiri se reliefează pe mâinile tatălui încordat. Se deschide uşa. Mama se opreşte în prag. Tatăl îşi coboară ambele mâini pe masă. Îşi retrage mâna dreaptă. Loveşte cu stânga paharul de pe masă şi îl sparge de perete. Mama trânteşte uşa şi iese. Tatăl îşi reia poziţia iniţială.

4. INT. DORMITOR 1. NOAPTE.

KATYA este întinsă în pat, învelită de o pătură subţire. Se întoarce către fereastră. Se zvârcoleşte iarăşi să-şi verifice păpuşa şi se întoarce. Adoarme.

5. INT. DORMITOR 1/BUCĂTĂRIE. ZI.

Mimică buimacă a Katyiei. Îşi caută păpuşa cu privirea, dar nu o găseşte. Coboară din pat şi dărâmă obiecte din dormitor. Fuge desculţă spre bucătărie. Se mişcă în toate părţile căutându-şi păpuşa, răscoleşte printre materialele aruncate prin încăpere. Se opreşte brusc. Vede frigiderul curat. Îşi muşcă buza, bănuitoare. Îl deschide reticentă şi găseşte parizer, brânză şi ardei gras. Priveşte către masă şi vede o pâine. Oftează adânc.