Intro
În perioada 12 - 30 aprilie 2021, atelierele de autocunoaştere prin scris Eu x 3 (Poveste. Monolog. Scenariu) au fost organizate simultan în trei licee bucureştene: Liceul Teoretic "Ştefan Odobleja", Liceul Teoretic Bulgar "Hristo Botev" şi Liceul Teoretic Atlas.
Un grup de 30 de elevi din clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
Scrierea creativă (creative writing)
Scrierea dramatică
Scenaristică
Adolescenţii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât şi prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conţinut - fie el literatură, monolog şi scenariu de film.
Eu x 3 a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Tinerii au fost încurajaţi să descopere şi să exploreze propriile trăiri, gânduri, experienţe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.
LiterNet.ro găzduieşte o selecţie de texte din portofoliul rezultat al fiecărui tânăr participant la ateliere.
Melisa Soydan (15 ani)
Autobiografia în 50 de cuvinte şi o minciună
Este posibil ca faptul că m-am născut într-o zi cu eclipsă solară să explice latura mea ascunsă. Sau poate simplul fapt că provin dintr-un oraş plin de scriitori măreţi. Acum cincisprezece primăveri, pe 29 martie 2006, am venit pe Pământ pentru a fermeca şi distruge inimile cititorilor şi, cu siguranţă, pentru a lăsa o urmă grandioasă. În afara literaturii pot spune că învăţatul limbilor străine este precum o magie secretă în mine. Pot vorbi trei, şi intui mult mai multe. Vorbind de magie, când practic tir cu arcul mă simt de parcă aş fi o războinică ce încearcă să salveze un regat din mâinile celor malefici. Sigur, nu sunt următoarea Bob Ross, dar tablourile mele sunt o comoară pentru mai multe suflete, în ele pot include tot ce nu pot scrie pe foaie.
Plus / Minus
Vremea ploioasă când mă trezesc. Mirosul de pământ când deschid geamul. Ceai de portocale şi vanilie cu o lingură de miere şi lapte imediat ce cobor în bucătărie. O carte şi o pătură să îmi ţină de cald cât gândurile mele sunt aprinse de paragrafe pline de iubire şi război. Întâlnirile cu prietenii mei râzând până ne dor obrajii. Tir cu arcul cu verişorul meu. O zi însorită la mare cât valurile îmi încălzesc inima. Fotografierea celor mai simple lucruri. Fluturi care mă înconjoară. Un apus plin de viaţă. Trezitul devreme ascultând păsările ciripind. Întâlnitul persoanelor ce par a mă urî dar ce ajung să îmi fie prieteni dragi. Soarele după o zi cu nori. Curcubeul când încă plouă. Învăţatul unei limbi noi. Nori de mătase. Vântul într-o zi caldă. Cumpăratul unei cărţi care aşteptam să fie publicată de mult timp. Somn cu melodia tunetelor ce îmi umple sufletul.
O zi răcoroasă. O carte nu atât de bună. Persoane ce îmi ironizează pasiunea pentru anumite lucruri. Oameni ce nu mă lasă să vorbesc. Prieteni ce râd din cauza fricii mele de raţe. O carte pe care o caut şi nu o găsesc. Persoane arogante. Minciuni. Zăpada murdară. Oameni ce nu ascultă. Când lumea nu crede că spun adevărul. Gunoaie în parc. Când ţipă cineva. Râzând când nu trebuie. Persoane ce vorbesc urât cu alţii. Rasismul către oricine. Oameni ce nu îmi respectă religia. Persoane ce îmi jignesc mama din simplul fapt că face cum îi spune religia. Batjocura faţă de familie. Neputinţa să îmi exprim sentimentele.
Pandemie. Eu.
Ascult ştirile. Se vorbeşte de numărul de cazuri. Încep să transpir. Cum vom scăpa? Inima îmi bate rapid. Cum vom reuşi? Respir încet. Deschid laptopul. Se vorbeşte de numărul de cazuri. Cum va fi? Închid laptopul. Mă uit pe fereastră. Văd cum vine ambulanţa. Nu e nimeni afară. Cum vom scăpa? Pe masă sunt măşti. Pot atinge clanţa? Cum vom scăpa?