17.06.2021
Intro

În perioada 12 - 30 aprilie 2021, atelierele de autocunoaştere prin scris Eu x 3 (Poveste. Monolog. Scenariu) au fost organizate simultan în trei licee bucureştene: Liceul Teoretic "Ştefan Odobleja", Liceul Teoretic Bulgar "Hristo Botev" şi Liceul Teoretic Atlas.

Un grup de 30 de elevi din clasele a IX-a, a X-a şi a XI-a au putut să abordeze trei tipuri distincte de scriere:
Scrierea creativă (creative writing)
Scrierea dramatică
Scenaristică

Adolescenţii au putut să experimenteze, atât prin teorie, cât şi prin lucru practic, modul în care cuvântul scris poate genera forme diverse de conţinut - fie el literatură, monolog şi scenariu de film.

Eu x 3 a propus abordarea scrisului din trei perspective diferite, plecând, însă, de la un numitor comun: autorul. Tinerii au fost încurajaţi să descopere şi să exploreze propriile trăiri, gânduri, experienţe pe care, mai apoi, le-au transpus pe hârtie, în formele caracteristice fiecărui tip de scriitură în parte.

LiterNet.ro găzduieşte o selecţie de texte din portofoliul rezultat al fiecărui tânăr participant la ateliere.


Loredana Lambă (17 ani)

Autobiografia în 50 de cuvinte şi o minciună

Mă numesc Loredana Lambă. De când mă ştiu am crescut ceva mai departe de capitală, mai exact într-o comună din Judeţul Dâmboviţa. Copilăria petrecută pe o ulicioară, la capătul căreia se regăseşte un fragment dintr-un pastel mai puţin cunoscut, m-a făcut să iubesc liniştea. Însă am ajuns la vârsta la care îmi doresc să aspir la un viitor strălucit pentru mine, ceea ce îmi dă un avânt spre mijlocul unui oraş nu tocmai plăcut mie. Îmi place să cunosc oameni noi şi să socializez deschis cu aceştia, însă, de cele mai multe ori, la început mă retrag într-un colţişor al meu până mă simt confortabil.

Mi-e frică

Am 17 ani şi îmi e frică de întregul sistem medical. Am petrecut scurte, dar constante, perioade de timp din copilăria mea între chinuitorii pereţi ai spitalelor. Încă de la 11 luni am avut intervenţii medicale la picioare. Când am început să conştientizez, deja învăţasem întreaga rutină de până la operaţii. Bagajele făcute erau un semn că nu plec în vacanţă, ci să întâlnesc medici. Taxiul care mă ducea fix până la porţile spitalului, asistentul care încerca să mă calmeze cu câteva minute înainte ca bisturiul să îmi atingă pielea, luminile puternice care mă orbeau, mirosul pe care doar în sala de operaţii îl pot regăsi...
Acum un an am fost din nou acolo. Am întâlnit o veche asistentă care, după câteva minute de ezitare, s-a bucurat să mă revadă. În retrăirea sentimentelor, am înlemnit de frică. Picioarele parcă se topeau. Plânsul a năvălit. Un plâns de parcă îmi era ruşine de copiii care mă priveau. Eu, care trebuia să-i încurajez, mă înroşisem de plâns.
Încercam să mă abţin, însă amintirile se întorceau, una câte una. Nopţile pierdute în care plângeam de durere amestecată cu frică, asistentele care îşi înfigeau atât de tare unghiile în braţele mele încât lăsau dâre de sânge. Dorul de tatăl meu, care punea paie pe foc şi nu îmi mai găseam liniştea.
Am deschis uşile spitalului larg şi am ieşit. Am încercat să mă calmez, însă, până când m-am urcat înapoi în maşină, am fost exact copilul de altă dată în ai cărui ochi se citea cu uşurinţă oroarea.

Sinopsis scurtmetraj

Eva(11), părul blond-auriu îi atârnă în cozi împletite, faţa inundată de pistrui. Vizitează des magazinul de animale din apropierea casei sale. Este fascinată de lumea acvatică. Citeşte o mulţime de cărţi pe tema aceasta. De obicei se uită cu orele la vieţuitoarele acvatice în timp ce răsfoieşte pagini.
Într-o zi, pe când se întoarce acasă plonjează direct în mijlocul unei răfuieli purtată între părinţii săi. Închide uşa camerei sale şi singurul refugiu este cartea. Deschide buzunarul ghiozdanului, iar surpriza îi este mare când găseşte o mică broască ţestoasă.
Îşi promite că ziua următoare o va duce înapoi la adăpostul său, dar devin prietene de nedespărţit. După o baie pe cinste, Eva şi Diez cad amorţite de somn. Însă somnul este alungat de venirea bruscă a tatălui (34) în cameră. Acesta emană un miros înţepător, cunoscut Evei. Petrece două minute scurte, în care îşi varsă nervii pe soţia sa (32). Gura îi turuie neoprit, supărările legate de morala zilnică a soţiei îl agită. Un episod cunoscut din viaţa micuţei. Lăsată în linişte, Eva se simte năvălită de emoţii, lacrimile îi curg şiroi pe obrajii înroşiţi. Diez se caţără pe prietena sa, se aşază pe obraz. Broscuţa îi promite că îi va alina fiecare rană pe care o poartă şi atât cât va trăi nu o să o părăsească.

0 comentarii

Publicitate

Sus