Cine vine?

Te obişnuieşti greu patru ani cu cineva, îi înveţi pe de rost manualul de funcţionare şi îi intuieşti de la distanţă toanele. Ştii când să zâmbeşti şi când să fii serios, când să îi aminteşti că nu ţi-a răspuns la niciunul din ultimele 20 de e-mailuri, nici la friendly reminder, nici la serious reminder. Aproape că ai putea să continui aşa încă zece ani, dacă tot ai ajuns la performanţa aceasta, de a intui deja de la zgomotul uşii liftului care este culoarea sentimentelor şefilor tăi.

Apoi constaţi mereu surprins că deja au trecut patru ani şi vine momentul să plece. Urmează un vag declin de implicare. El se detaşează, ţie nu îţi mai pasă de efectul lung al gesturilor tale în faţa lui. Oricum va pleca.

Deja se scurg discret din inboxuri, ca nişte insecte invazive şi cu multiplicare rapidă, informaţii despre înlocuitor. Insectele se adună în roiuri, se grupează în cete şi pe holuri oamenii pun cap la cap ce au auzit, ce cred că ştiu, ce simt că va urma. Cum îl cheamă pe înlocuitor? Ce pregătire are? E tânăr? Vine singur? Vine cu familia? Pe unde a mai fost înainte să ajungă aici?

Avem un zel optimist o vreme, că schimbarea face bine tuturor, energiile se vor modifica şi cei nedreptăţiţi acum poate au şansa la o reparaţie de destin în următorii patru ani. Informaţiile sunt confidenţiale încă, dar noi tragem tot felul de sfori invizibile să aflăm ceva, cât de puţin, despre cel care va fi patru ani şeful nostru. E fixist? E meticulos? E ăla nasol care a fost la Sofia? Ăla de care se feresc toţi? Dă Doamne să nu fie ăla. Ce studii are?

Deja nu ne mai concentrăm pe respectarea strictă a tabieturilor actualului, care se şterge din zona noastră de preocupare ca o hologramă cu amplitudine tot mai slabă. Ne bucurăm că vine cineva nou şi o vreme uităm de efortul de a învăţa şi cu acesta când să fii serios şi când să zâmbeşti, când să îi aminteşti că nu ţi-a răspuns la e-mailuri şi când să îi ceri o semnătură.

Da, vrem să ştim multe despre noul venit. Dar, cel mai şi cel mai important, ce zodie e? Nu e uşor de aflat, totuşi ne descurcăm. Ştim acum zodia, experţii află chiar şi ascendentul şi superiniţiaţii trasează hărţi astrologice în ale căror hăţişuri ne rătăcim o vreme. Partea de colectiv compatibilă astrologic răsuflă uşurată. Partea nefavorabilă se constipă cu gândul la viitor. Pământul se prăbuşeşte în apă, aerul ia foc. Angajaţii mai vechi, cu anumite privilegii, strecoară zvonuri neliniştitoare despre cel care urmează să vină, aflate din surse secrete care se desecretizează în două minute. Nici nu şi-a cumpărat biletul de avion şi deja omul e simpatizat sau privit cu suspiciune de 20 de oameni aflaţi în turnul unei clădiri cu green energy, într-un cartier necunoscut, dintr-un oraş necunoscut, dintr-o ţară încă necunoscută.

Şi euforia schimbării trece şi entuziasmul se dezumflă şi speranţele se năruiesc şi concluzii de trag:
- Capricorn! La ce dracu să te aştepţi? Carierist, oportunist şi tiranic. Deci eu m-am convins. Patru anii dracii ne mănâncă. Va fi vai şi-amar de noi.

Şi ne uităm toţi cu un fel de nostalgie anticipativă la vechiul şef care încă nu a plecat, dar îşi restrânge activitatea şi undele energetice în cercuri tot mai mici.