Colecţionar

Acum câţiva ani ne-a telefonat un domn şi a cerut cu compartimentul fax. Perplexă, Ruxandra l-a întrebat pe cine anume caută, de ce are el nevoie de fapt. Să verifice dacă ne-a intrat un fax. Asta voia.
- Chiar mai multe, i-a zis Ruxandra. Despre ce era vorba în fax-ul dumneavoastră?

Şi domnul a spus răspicat, ca un crainic din comunism:
- Despre timp. Eu colecţionez timp. Atât trecut, cât şi prezent şi mai ales viitor. Cu acest timp care se defineşte sub formă de creoni, creez combustibil pentru maşina inventată de mine, cu care salvez planeta de la încălzirea globală. Vă rog să îl citiţi cu atenţie, dacă îl găsiţi.

Ruxandra a găsit faxul, da. Era o operă rară, amestec de filozofie, geologie şi diagnostice netratate. Nici una din noi nu avea timp de oferit, nici trecut şi mai ales deloc viitor. Lucrarea a ajuns la gunoi.

Poate ar fi trebuit să îl luăm în serios.

Poate nu ar mai fi fost nevoie de atâtea summituri climatice, de discuţii fără margini, în timp ce stăm pe marginea prăpastiei.

Acum nu mai sună nimeni şi faxuri nu mai primim de mult.