Sau Eco-Ego-Echo. Sau poate cel mai bine, mai exact, Echo-Ego-Eco: -logos, -logie, -logică.
Stînd de vorbă cu T., mi-am dat seama (am realizat, am spus, mi-a luat-o gura pe dinainte şi încerc, tocmai, acum, să art-iculez) că ecologia trebuie să fie (pentru că este de fapt) o etică, că ea trebuie să se manifeste în primul prin respectarea, prin grija (nu doar îngrijirea de suprafaţă, estetică) a corpului, a "corpului propriu" ne-dat (în mod "natural"), in-apropriabil altfel decît, tocmai, etic, prin respect şi grijă, a corpului ca natură-în-noi, ca pămînt, Pămînt şi humus, humă, humanitate.
Şi că trebuie să refacem urgent legătura dintre pămînt şi Pămînt, că pămîntul nu există decît ca Pămînt (de ansamblu), nu ca teritorii, ca parcele rupte ale tuturor identitariştilor agresiv-regresivi, depresiv-posesivi, "suveranişti" ai neantului. De pămînt ca Pămînt trebuie să avem grijă, "Natura" trebuie respectată în primul rînd ca un corp unic, corp comun propriu, propriu doar "la" comun, apropriabil doar în comun, nu prin parcelare şi sfîrtecare, rupere pe orizontală şi distrugere pe verticală. Adevărata regresie creatoare, adică adevărata gravitaţie, greutate a harului (cf. Simone Weil) şi gravitate, este a Pămîntului unic, comun, compus din toate cîmpurile pămînturilor "cloturate", închise metafizic cu împrejmuiri ridicole, caraghioase, tragice: comedii "în fond", creatoare de tragedii.
Ecologia (doar) ca etică. Şi etica pînă la urmă ca ecologie: a respecta în primul rînd "natura" ("din") care sîntem.
Şi aici regăsim marile intuiţii ale ecofeminismului: corpul ca natură şi femeie, dar corpul integral, Pămîntul, "întîlnirea din pămînturi".
Ego-Eco-Echo-logia, sau Eco-Ego-Echo-logia, sau Echo-Ego-Eco-logia - sintetic, E(u)c(h)logia - este o ecuaţie productivă perfect reversibilă, avînd marele merit de a fi triangulară, nu dualistă, o ecuaţie însă în care necunoscutele nu sînt date, trebuind deci să fie "rezolvate", resorbite, eliminate (chestiune de tehnică, de gîndire (ca) tehnică), ci care, dimpotrivă, produce necunoscute, nelăsîndu-ne în pace şi asigurîndu-ne viitorul, mai multe chiar: viitoruri, viitoare. Spaţiu "ecuaţional" matricial., productiv, multiplicator.
Eco-logia e o Ego-logie, un eco-egoism planetar în ecou, prin care pămînturile tuturor intră în rezonanţă, în ecou, îşi răspund şi se reîntorc la (în) Pămînt, prin care Pămîntul redevine atractiv şi contrabalansează lupta celor care se întrec acum, după ce au supt şi rupt Pămîntul în pămînturi şi de pămînt, să-l părăseaască, cu noi pe el.
E(u)c(h)logia împotriva ultimei disrupţii, a marelui efort de decolare, de desprindere şi de rupere de pămînturile Pămîntului (a Pămîntului în pămînturi) care va consuma, apoteotic-apocaliptic, şi ultimele resurse ale Pămîntului, lăsîndu-l secătuit în urmă după ce va fi fost violat. E(u)c(h)logia împotriva triungului fatal Bezoss-Musk-Branson.
Off Take Off!
Simplu.
Stînd de vorbă cu T., mi-am dat seama (am realizat, am spus, mi-a luat-o gura pe dinainte şi încerc, tocmai, acum, să art-iculez) că ecologia trebuie să fie (pentru că este de fapt) o etică, că ea trebuie să se manifeste în primul prin respectarea, prin grija (nu doar îngrijirea de suprafaţă, estetică) a corpului, a "corpului propriu" ne-dat (în mod "natural"), in-apropriabil altfel decît, tocmai, etic, prin respect şi grijă, a corpului ca natură-în-noi, ca pămînt, Pămînt şi humus, humă, humanitate.
Şi că trebuie să refacem urgent legătura dintre pămînt şi Pămînt, că pămîntul nu există decît ca Pămînt (de ansamblu), nu ca teritorii, ca parcele rupte ale tuturor identitariştilor agresiv-regresivi, depresiv-posesivi, "suveranişti" ai neantului. De pămînt ca Pămînt trebuie să avem grijă, "Natura" trebuie respectată în primul rînd ca un corp unic, corp comun propriu, propriu doar "la" comun, apropriabil doar în comun, nu prin parcelare şi sfîrtecare, rupere pe orizontală şi distrugere pe verticală. Adevărata regresie creatoare, adică adevărata gravitaţie, greutate a harului (cf. Simone Weil) şi gravitate, este a Pămîntului unic, comun, compus din toate cîmpurile pămînturilor "cloturate", închise metafizic cu împrejmuiri ridicole, caraghioase, tragice: comedii "în fond", creatoare de tragedii.
Ecologia (doar) ca etică. Şi etica pînă la urmă ca ecologie: a respecta în primul rînd "natura" ("din") care sîntem.
Şi aici regăsim marile intuiţii ale ecofeminismului: corpul ca natură şi femeie, dar corpul integral, Pămîntul, "întîlnirea din pămînturi".
Ego-Eco-Echo-logia, sau Eco-Ego-Echo-logia, sau Echo-Ego-Eco-logia - sintetic, E(u)c(h)logia - este o ecuaţie productivă perfect reversibilă, avînd marele merit de a fi triangulară, nu dualistă, o ecuaţie însă în care necunoscutele nu sînt date, trebuind deci să fie "rezolvate", resorbite, eliminate (chestiune de tehnică, de gîndire (ca) tehnică), ci care, dimpotrivă, produce necunoscute, nelăsîndu-ne în pace şi asigurîndu-ne viitorul, mai multe chiar: viitoruri, viitoare. Spaţiu "ecuaţional" matricial., productiv, multiplicator.
Eco-logia e o Ego-logie, un eco-egoism planetar în ecou, prin care pămînturile tuturor intră în rezonanţă, în ecou, îşi răspund şi se reîntorc la (în) Pămînt, prin care Pămîntul redevine atractiv şi contrabalansează lupta celor care se întrec acum, după ce au supt şi rupt Pămîntul în pămînturi şi de pămînt, să-l părăseaască, cu noi pe el.
E(u)c(h)logia împotriva ultimei disrupţii, a marelui efort de decolare, de desprindere şi de rupere de pămînturile Pămîntului (a Pămîntului în pămînturi) care va consuma, apoteotic-apocaliptic, şi ultimele resurse ale Pămîntului, lăsîndu-l secătuit în urmă după ce va fi fost violat. E(u)c(h)logia împotriva triungului fatal Bezoss-Musk-Branson.
Off Take Off!
Simplu.