Nu e de mirare că Rada n-a vrut să mă urmeze la Făgăraş, unde nu obţinusem decât o cameră cu geamurile sparte într-un cămin de nefamilişti semi-abandonat, cu grupul sanitar pe culoar, şi cu şoricei mişunând de pe scări şi până în pat, sau în anul de dinainte, în Avrig, în camera întunecoasă şi igrasioasă pe care cu chiu cu vai am reuşit să o închiriez în casa unei văduve.
Propunerea mea de trai pentru perioada de campanie era ascetică, or Rada îşi dorea să trăiască epicureic. Fireşte că n-a stat nici măcar o zi, nici într-un loc, nici în celălalt, când a văzut ce-i propun. S-a întors la Bucureşti cu primul tren. Nici mie nu mi se părea chiar ce trebuie, dar mă resemnasem, la fel ca toţi colegii mei geofizicieni, în cea mai mare parte familişti şi ei. Acestea erau condiţiile la care puteai spera pe teren în anii 1980.
Aveam experienţa Curţii de Argeş, unde Rada acceptase să stea puţin, casa gazdei fusese acceptabilă. Acolo ieşise chiar şi pe teren. Pentru prima şi ultima dată. Şi mai era şi experienţa anterioară din Babadag, unde nici n-a vrut să audă de camera cu lut pe jos, şi ferestruică minusculă la înălţimea şoldului, pe care o găsisem de închiriat într-o casă măruntă de chirpici, şi acoperită cu stuf, în fapt un autentic bordei. "Fripturii vrei? Da' ce, eu fripturii mănânc?", îi tot spunea gazda căţelului ei famelic, legat cu un laţ de vreo jumătate de metru de un piron bătut în mijlocul curţii, ca să înţeleg şi eu că nu-l înfometează, ci că ăsta e regimul alimentar normal pe acolo.
Dacă socotim că în toate localităţile astea pâine, ulei şi zahăr se găsea doar pe cartelă, şi asta numai dacă te duceai la Pâine sau Alimentara la ora sau ziua când trebuia, iar la liber nu puteai spera decât la câte o conservă rătăcită de peşte în sos tomat, sau un compot de prune, mai mult zeamă subţire, şi mai puţin prune, nu e de mirare că nici n-a vrut să audă să-i aducem acolo pe copii.
Aşa încât, proaspăt căsătorit cu doi copii, stăteam singur pe teren, opt luni pe an, trei săptămâni pe lună. Nu ştiu câte cupluri expuse la viaţa asta de familie au rezistat. Noi nu.
(Bucureşti, august 2021)