Capela bisericuţei de cartier era destul de mică, aşa încât noi, cei veniţi să petrecem mortul pe ultimul lui drum, ne-am cam înghesuit ca să-ncăpem înăuntru. N-am văzut însă nimic rău în a sta lipit de ceilalţi. Până când au apărut lumânările aprinse. Atunci mi-am dat seama de pericol. Mi-am acoperit lumânarea cu palma, ca de Paşte, afară, când plouă şi bate vântul, ca să nu incendiez paltonul lăţos al celui din faţă. Iar ca să nu-mi dea alţii mie foc, m-am strecurat cât mai în spate, până m-am lipit de perete.
Cum slujba se derula monoton, repetitiv, după tipicul creştin ortodox, gândurile mi-au plecat încet-încet spre amintiri cu cel ce nu mai era în viaţă, când un miros asfixiant, însoţit de un sfârâit ca de ulei ars, m-a readus cu picioarele pe pământ. Ardea părul alb, înfoiat cu fixativ, al unei doamne aflate nu departe, în stânga mea. Mici scântei colorate săreau din el în toate părţile, ca din artificiile unui brad de Crăciun. Ea nu simţea nimic, stătea liniştită, până când au speriat-o palmele pe care i le-au tras în cap cei din spate ca să stingă focul. Preotul şi dascălul, deranjaţi de agitaţia făcută, pe care n-o înţelegeau, au aruncat priviri mustrătoare în direcţia doamnei incendiate, care n-a îndrăznit să se mai mişte, şi-a pipăit doar creştetul cu mâna, într-o timidă încercare de evaluare a dezastrului produs.
Tocmai când crezusem că oamenii au înţeles lecţia, şi că de acum vor fi mai atenţi cu lumânările, a venit rândul unei glugi a unui domn din dreapta să ia foc. Nici el n-a observat că arde, noroc cu cei din spate.
Când slujba s-a încheiat, şi a sosit momentul să trecem prin faţa catafalcului, am fost mândru de mine că anticipasem riscul, şi mă comportasem responsabil, fără să incendiez pe nimeni. Aglomeraţia se terminase, m-am gândit că nu mai era nici un risc, de acum mă puteam relaxa. Aplecându-mă asupra sicriului, într-o fracţiune de secundă cât am privit faţa mortului, am simţit totuşi că ceva nu e în regulă. Uitasem că ţin în mâini o lumânare aprinsă, îmi dădusem singur foc la buzunarul canadienei...
(Bucureşti, august 2021)
0 comentarii
Arhiva rubricii
Un demonTrobriandO după-amiază griAltfelSixty-FourToate articolele din această rubricăRubricile categoriei
MiscellaneaInvoluntar, tandemEditorialul de luni dimineaţăCafe del SolDiversiuni şi aluviuniMicile istoriiScrisorile GeteiInsolita de marţiÎntîlniri - De dragosteCuvinte pentru înecaţiRomânia, draga de ea!Jobenul cu iepuraşiŞoseta cântăreţului de bluesinter_ziseBiciclete în BeijingIstorii inventateCompletAbilDrumul spre OzUn pic - alte întîmplări adevăratePoveştile fetei nesăbuiteCum să...Bungee JumpingInCompletAbil fantasticCeaiul de joi dimineaţăFractalul EpicZen şi arta întreţinerii motocicleteiPovestiri minimalistePUNCT...S-a întâmplat într-o joiPraful de pe tobă8 1/2. Odă bărbaţilor / Ode to menBlues LettersCasa cu pereţi de vântBestiar domestic imaginar (cu persoane celebre)Ora de libertateautoficţiuniViaţa domnului LăzărescuÎntâmplări despre niciodatăJurnal de maimuţeCântece simple49Visăreasa-n colţul bloculuiTotul pe albPentru cine bat străzileAutorulÎnaltă ordine de ideiSticla cu cernealăVieţile altoraColecția de oreSUPER poveştiderapajeJoaca cucuvinteleBalansPovești la ibricPublicitate