07.09.2021
Zgomotele străzii se răresc încetul cu încetul. Ultimii clienţi ai restaurantelor din jur pleacă vorbind, râzând, trântind uşile automobilelor care demarează în trombă. Încetează şi gălăgia din bloc, tropăitul pe scări, muzica dată tare, livrarea ultimei comenzi de pizza de către băiatul cu scuterul. Sunt orele mici ale nopţii, şi în sfârşit e destul de linişte să poţi dormi şi tu.

Paşi în noapte. Somnul ţi se frânge. Cineva aleargă disperat. Răpăitul ca de tobă pe care-l fac picioarele lui pe caldarâm se apropie, trece pe sub geamul tău, apoi se depărtează. Nu durează mult, doar câteva clipe. Complet treaz, stăpânit de senzaţia unui pericol iminent, eşti gata să sari din pat. Vezi cu ochii minţii umbra celui care aleargă. Te aştepţi să fie urmărit, ameninţat, dar din urmă nu vine nici un pericol, nu se aude nimic, nici paşi, nici vreun alt zgomot. Fugarul trece ca o vijelie în urma căreia nu rămâne decât tulburarea din sufletul tău. Inima-ţi bate în continuare tare şi dezordonat. Te stăpâneşti cu greu, îţi va lua mult timp să poţi adormi din nou la loc.

(Bucureşti, septembrie 2021)

0 comentarii

Publicitate

Sus