Bărbatul spune: mi-au invadat sufletul tânguirile cărnii
Femeia spune: simt în carne tânguirile sufletului
Bărbatul spune: am mintea fierbinte şi inima calmă
Femeia spune: am mintea calmă şi inima încinsă
Bărbatul spune: arta e un fel de a face sex
Femeia spune: sexul e o artă
Bărbatul spune: caut sensul vieţii
Femeia spune: caut viaţa sensului
Bărbatul spune: trebuie să ştim, să înţelegem simţirea
Femeia spune: înţelegem doar ce simţim
Bărbatul spune: să ne luptăm pentru frumos
Femeia spune: să facem lupta frumoasă
Bărbatul spune: te iubesc
Femeia tace
Femeia nu înţelege rostul cuvintelor
Lume, viaţă, trup, iubire, ură
Pentru ea toate sunt împreunate
Dintotdeauna
Femeia nu înţelege separarea
Ruptura
Nu înţelege de ce el trebuie să plece
Nu înţelege cu cine se luptă
Nu înţelege de ce trebuie apoi să facă pace
Nu înţelege de ce nevoie să ia viaţa în piept
Ca pe un glonţ
Şi nu ca pe o muzică răscolitoare
Femeia nu înţelege nimic
Pentru că ea e eternă
Când o lasă puterile se preschimbă
În fluturii care dau târcoale florilor pe moarte
În briza melancoliei
În foşnetul mătăsurilor
În roşeaţa obrajilor
În erupţia laptelui
Femeia nu rămâne locului, nu se lasă prinsă
Decât atunci când e înflorită
Când e ca o lună plină
Altminteri aleargă aleargă aleargă
Iar bărbatul o caută
În locurile pe unde şi-a lăsat doar o umbră
Doar parfumul
Doar o criză de nervi
Acolo unde e ea
Nu ajung cuvintele
Nu ajunge nici un gând
nici o stare
Nici un nume nu poate cuprinde
Răsăritul şi apusul vietăţii
Care moare cu secretul înfipt în pântec
Ca un cuţit
Care separă zgomotul de linişte.