De golanul clasei care mă hărţuia am scăpat când i-am zis că m-am îndrăgostit de el
De cel mai răpciugos atunci când i-am spus că mi-a dat păduchi
De repetent atunci când m-am oferit să îl ajut
Aşa m-am fofilat mereu
M-am agăţat de spaimele lor, de ruşini, de vinovăţie
Ca de un lemn putred
Să scap de înec
De cei care m-au detestat am scăpat zâmbindu-le tandru
De cei care m-au vrut în genunchi m-am ferit dându-le bomboane
Bătuţilor în cap le-am adus omagii
Vă daţi seama că mint, nu?
N-am scăpat de nimic
M-au călcat în picioare
M-au scuipat
M-au umplut de păduchi
M-au lovit cu tot ce au găsit la îndemână
M-au târât prin oglinzile lor ca pe un prizonier de război
Au făcut din mine un soldat de plumb
Aruncat în balta satului
Ascult orăcăitul broaştelor
Nu pot mişca un deget
Golanul clasei e nefericit
Răpciugosul ar împuşca o lume întreagă
Sărăntocul ar da zilnic o spargere
Şi eu ascult ţârâitul greierilor
Şi mă minunez
De ce noroc am avut
Cu păduchii şi gărgăunii lor
Puteam să o sfârşesc în braţele unuia
Vie