Pattaya - prima parte
Thailanda, cu excesele şi contrastele ei, cu lumina brutală care sfâşie ochii şi fotografiile, cu mirosurile ei grele şi căldura apăsătoare, cu plajele fine şi mările calde de lapislazuli, care se colorează în auriu la apusul soarelui, cu mango şi papaia care au adunat în ele toată dulceaţa soarelui! Thailandezii mănâncă fructele cu chilli. Şi eu la fel, de când m-am întors din Birmania. Prima muşcătură e imposibil de înghiţit, la a doua îţi curg lacrimile, dar pe urmă, uşor, uşor, ajungi la concluzia că, da, gusturile "merg" împreună, ca multe altele aici în Asia.
Stăteam pe un chaise-long la umbră, cu aparatul de fotografiat pe genunchi, mă uitam la mare şi ascultam conversaţii în diverse limbi. Era plin de perechi hâde. Ele? Prea tinere, prea fine, prea vaporoase, prea zâmbitoare, prea thai. Ei? Exact invers. Bărbaţii vorbeau între ei şi subiectul era mereu acelaşi: formidabilele lor performanţe sexuale... Turismul sexual a explodat în Thailanda, iar Pattaya a devenit placa turnantă a acestuia.
Mă aflam în "Buddha village", o enclavă paradisiacă situată la malul mării şi înconjurată de staţiunea Pattaya, aflată la 150 de kilometri de Bangkok. Turiştii au cotropit în valuri acest rai low cost şi unii dintre ei chiar s-au mutat aici. Cu o seară înainte, fotografiasem o paradă care umpluse oraşul de culoare şi de muzică până târziu în noapte. Prin faţa ochilor mei trecuseră copii, balerine, fotbalişti, dansatoare, motociclişti, travestiţi, care alegorice, într-o succesiune năucitoare.
Stăteam la hotelul Asia, un hotel vechi din anii '60 şi nu foarte stylish dar care se bucura de un parc imens, cu o vegetaţie impresionantă, când luxuriantă, când compulsiv-milimetric tăiată în forme de dragoni şi păuni; o piscină la al cărei bar se puteau bea nişte cocteiluri cu gust de fericire (suficient de exotice încât să mulţumească pe oricine); aleea care ducea către mare era mărginită de sute şi sute de orhidee, unele mai graţioase decât altele. În spatele hotelului se deschidea un nesfârşit teren de golf, iar în faţă, plaja fină ca mătasea. Viaţa mea s-ar fi putut încadra în categoria: Luxe, calme et volupté, doar că, în urmă cu o zi, mi se furase laptopul din cameră şi conducerea hotelului se arătase suspect de nepăsătoare. Laptopul, cu toate pozele mele! Poate că de asta, primele mele impresii nu sunt scăldate în cea mai potrivită lumină.
Thailanda de astăzi e gata să-şi piardă şi sufletul, şi surâsul, în goana nebună după bani. Cel puţin Pattaya şi le-a pierdut de mult. N-a mai rămas nimic din farmecul satului de pescari colonizat la sfârşitul anilor '50 de soldaţii americani care luptau în Vietnam. Încă mai sunt ghiduri de călătorie care ne sfătuiesc să nu ne pierdem timpul în Pattaya. Să fie chiar aşa? La prima vedere, răspunsul ar fi da, pentru că astăzi Pattaya e o hemoragie de barăci străpunsă de pâlcuri de hoteluri moderne.
E adevărat că, de la an la an, barăcile scad simţitor, iar zgârie-norii proliferează. Plaja, din ce în ce mai aglomerată, rivalizează cu un balamuc. Coloana sonoră: horcăitul neîntrerupt al sutelor de scutere şi strigătele vânzătorilor ambulanţi.
Şi un sfat de final de articol: nu cedaţi zâmbetului negustorilor thailandezi, orice aţi cumpăra, negociaţi fără milă! Începeţi prin a propune mai puţin de jumătate din preţul cerut. În general funcţionează. La sfârşitul tranzacţiei, dacă aveţi impresia ca vânzătorul e nemulţumit de suma obţinută şi că vă dă produsul "à contre-cœur", spuneţi-i: "dacă vă pare rău că l-aţi vândut, eu nu-l mai iau!" Ceea ce, în 99,99% din cazuri va provoca o iluminare a feţei localnicului, o revenire a zâmbetului şi nişte mulţumiri sincere!