Am fost la Târgu Jiu peste weekend, invitat fiind la un eveniment iniţiat de Asociaţia Victe, numele trimiţând la fetiţa fondatorilor, familia Radu Iliescu. Pe scurt, este un proiect de revitalizare a şcolii şi băncii săteşti din Rătez, jud. Gorj, unde mica Victoria Iliescu îşi petrece timpul liber la bunicii materni. Dar satul stă să moară, cum stau să moară toate satele româneşti, cu foarte puţine excepţii. Or, aceşti oameni încă tineri
şi-au propus să dea o şansă nostalgiei unui loc natal, dar şi un viitor acestuia. Piedicile, multe, vin dinspre cei aleşi, sau numiţi, să apere interesele comunităţilor şi cetăţenilor. Nu merg mai departe, înţelegeţi; dar,
cunoscându-i pe cei implicaţi, aş zice să nu dezarmăm prea curând, proiectul are şanse de reuşită. Atât doar că lucrurile cu adevărat semnificative nu stau în putinţa familiei Iliescu: satul e afectat de exod. Ca peste tot, românii se leapădă de locurile natale, de bruma de moştenire, de bruma de tradiţii, de tot, spre a lua calea străinătăţii. Or, nu toţi sunt Brâncuşi, ca să reuşească la Paris spre a fi lăsaţi, deoarece au fost recunoscuţi acolo, să edifice şi acasă, la Târgu Jiu (la Hobiţa Brâncuşi nici casă memorial nu mai are).
Ca eveniment (finanţat în parte consistentă de AFCN), a fost unul reuşit: oameni serioşi şi profesionişti
şi-au oferit expertiza, în sala zisă maură a unui edificiu neoromânesc proiectat de Petre Antonescu. Mai înainte, oaspeţii au vizitat şi satul. Copiilor din comună li
s-au dat aparate de fotografiat, să surprindă ce li se pare mai semnificativ din satul ruinat. Ce să surprindă? Derelicţia şi neputinţa, care au ajuns politică de stat şi care, ca o pecingine rea, acoperă locurile abandonate de foştii noştri compatrioţi, cei care
s-au lămurit mai demult că, aici, nu mai e nicio şansă. Copiii erau frumoşi şi veseli, au fost premiaţi de Asociaţia Victe, li
s-au donat camerele foto la şcoala din comună, au primit, după spectacolul de la Teatrul Elvira Godeanu, şi câte o pizza.
I-au văzut pe scenă pe soprana Irina Iordăchescu şi tenorul Mario Vasiliu, acompaniaţi la chitară de Laurenţiu Topală. Un spectacol uluitor, la propriu pentru unii dintre ei, dat fiind că vreo câţiva dintre copii nu fuseseră niciodată la oraş, până acum... Artiştii au promis un masterclass pentru trei copile cu voci minunate, descoperite tot de cei din asociaţie. Poate lucrurile se vor lega şi pentru aceşti copii.
