(scurtă descriere a unei cărţi pentru o aplicaţie de finanţare)
Pornind, concret şi aplicat, de la o anchetă de teren în legătură cu un proiect de apărare a unor păduri lăsate în "evoluţie liberă" şi cu o serie de practici agro-ecologice, cartea propune o serie de noi instrumente critice, şi în primul rînd o nouă viziune asupra "naturii", care nu mai trebuie ipostaziată şi, deci, reificată ca fiind ceva străin, diferit, aparte faţă de umanitate, ci se cuvine concepută ca un ansamblu al viului (le vivant), biosfera fiind în acelaşi fragilă şi rezilientă, netrebuind, prin urmare, salvată prin închipuite gesturi eroice, ci doar ajutată, adică lăsată să se refacă singură, prin propriile sale forţe, aceasta fiind şi semnificaţia titlului (Raviver les braises du vivant): tăciunii viului, care riscă să se stingă, trebuie doar înteţiţi printr-o serie de noi alianţe între cei care îi compun ţesătura.
Cartea reprezintă o foarte bună sinteză a precedentelor cărţi ale autorului, tocmai acesta fiind motivul alegerii ei pentru introducerea lui în cultura română. Baptiste Morizot este un tînăr filosof deosebit de original, înnoitor în ceea ce priveşte conceperea noii ecologii a viului, şi, totodată, un extraordinar de fin scriitor. Concepîndu-se ca "filosof de teren", el s-a făcut remarcat în special prin practica sa etologică de urmărire a comportamentului lupilor, mai ales în zonele care au fost repopulate cu acest animal ameninţat, în Franţa, cu dispariţia, şi conceput ca un animal-diplomat, în relaţia sa cu păstoritul tradiţional şi cu alte specii, inclusiv omul.
Propunerea de a traduce această carte şi de a introduce acest nou autor în cultura română a venit din partea traducătorului (Bogdan Ghiu), care şi-a conceput întotdeauna activitatea şi ca pe una de descoperitor şi de "agent literar". El a tradus deja o carte scrisă de acest autor (în colaborare cu Estelle Zhong Mengual: Estetica întîlnirii, în curs de apariţie la editura Contrasens din Timişoara). Baptiste Morizot face parte dintre noii gînditori, în special francezi, care, pe urmele lui Bruno Latour şi în colaborare cu el, propun o nouă viziune asupra ecologiei, concepută ca o practică politico-diplomatică axată nu pe concepul înşelător de natură, ci pe acela, cuprinzător şi dinamic, de viu. Prin autori precum Morizot, gîndirea ecologică franceză se află în avangarda actualităţii, tocmai de aceea ea merită propagată inclusiv în România, unde mediul natural se află într-un moment de cumpănă: încă abundent şi rezilient, dar puternic atacat. Prin această carte, opinia publică românească, jurnaliştii şi activiştii de mediu se pot înzestra cu instrumente analitice practice, care pot fi transpuse în practică imediat graţie marii şi înnoitoarei lor aplicabilităţi.
Pornind, concret şi aplicat, de la o anchetă de teren în legătură cu un proiect de apărare a unor păduri lăsate în "evoluţie liberă" şi cu o serie de practici agro-ecologice, cartea propune o serie de noi instrumente critice, şi în primul rînd o nouă viziune asupra "naturii", care nu mai trebuie ipostaziată şi, deci, reificată ca fiind ceva străin, diferit, aparte faţă de umanitate, ci se cuvine concepută ca un ansamblu al viului (le vivant), biosfera fiind în acelaşi fragilă şi rezilientă, netrebuind, prin urmare, salvată prin închipuite gesturi eroice, ci doar ajutată, adică lăsată să se refacă singură, prin propriile sale forţe, aceasta fiind şi semnificaţia titlului (Raviver les braises du vivant): tăciunii viului, care riscă să se stingă, trebuie doar înteţiţi printr-o serie de noi alianţe între cei care îi compun ţesătura.
Cartea reprezintă o foarte bună sinteză a precedentelor cărţi ale autorului, tocmai acesta fiind motivul alegerii ei pentru introducerea lui în cultura română. Baptiste Morizot este un tînăr filosof deosebit de original, înnoitor în ceea ce priveşte conceperea noii ecologii a viului, şi, totodată, un extraordinar de fin scriitor. Concepîndu-se ca "filosof de teren", el s-a făcut remarcat în special prin practica sa etologică de urmărire a comportamentului lupilor, mai ales în zonele care au fost repopulate cu acest animal ameninţat, în Franţa, cu dispariţia, şi conceput ca un animal-diplomat, în relaţia sa cu păstoritul tradiţional şi cu alte specii, inclusiv omul.
Propunerea de a traduce această carte şi de a introduce acest nou autor în cultura română a venit din partea traducătorului (Bogdan Ghiu), care şi-a conceput întotdeauna activitatea şi ca pe una de descoperitor şi de "agent literar". El a tradus deja o carte scrisă de acest autor (în colaborare cu Estelle Zhong Mengual: Estetica întîlnirii, în curs de apariţie la editura Contrasens din Timişoara). Baptiste Morizot face parte dintre noii gînditori, în special francezi, care, pe urmele lui Bruno Latour şi în colaborare cu el, propun o nouă viziune asupra ecologiei, concepută ca o practică politico-diplomatică axată nu pe concepul înşelător de natură, ci pe acela, cuprinzător şi dinamic, de viu. Prin autori precum Morizot, gîndirea ecologică franceză se află în avangarda actualităţii, tocmai de aceea ea merită propagată inclusiv în România, unde mediul natural se află într-un moment de cumpănă: încă abundent şi rezilient, dar puternic atacat. Prin această carte, opinia publică românească, jurnaliştii şi activiştii de mediu se pot înzestra cu instrumente analitice practice, care pot fi transpuse în practică imediat graţie marii şi înnoitoarei lor aplicabilităţi.