17.05.2025
De formație matematician, Mugur Corpaci a intrat în Radio în 1992, cu marele val de tineri jurnaliști din anii '90. Vocea sa unică, puternică, dicția perfectă, ritmul rapid cu care vorbea l-au recomandat imediat pentru Redacția Știri. A prezentat ani la rând "Radiojurnalul" de la Radio România Actualități, a fost un îndrumător pentru cei nou veniți în redacție, ajutându-i cu sfaturi de redactare și prezentare a știrilor.

Marea sa pasiune a fost dintotdeauna sportul și, până la urmă, în 1997, s-a alăturat Redacției Sport. A pus întotdeauna o pasiune fără margini în tot ce a lucrat. Cu o precizie matematică scria, prezenta și se exprima liber. Fiecare moment al unei competiții sportive era transmis cu intensitatea pasiunii pe care o avea pentru sport. A fost, fără îndoială, unul dintre cei mai valoroși comentatori sportivi de radio din România. El însuși a făcut sport toată viața, marea pasiune fiind tenisul.

În mai 2017, Asociația Presei Sportive din România l-a declarat pe Mugur Corpaci cel mai bun reporter radio.

Născut în 23 aprilie 1967, Mugur Corpaci a încetat din viață la 51 de ani, în 27 decembrie 2018, în urma unui accident vascular cerebral. A lăsat în urma sa două fete: Mara (absolventă de Farmacie) și Daria (absolventă de Automatică). În aceste zile de mai 2025, Daria i-a scris tatălui ei scrisoarea de mai jos.


Mugur Corpaci la Jocurile Olimpice de la Londra, 2012 (foto: Adrian Soare)
Mugur Corpaci cu Mara și Daria, în 2015 (foto: Ionuț Mihai Corpaci)

Scrisoare către tata

Îmi aduc aminte de un material scris de tine pentru o rubrică pe care o aveai la radio. Un text plin de nuanțe și satiră la adresa politicienilor de la vremea respectivă. Aveai un stil aparte de a fi ironic în situații serioase. Nu îmi mai aduc aminte nici anul, nici rubrica, nici motivul. Deși să îți găsești motiv de frustrare din cauza clasei politice nu era și, cu siguranță, nu este în continuare foarte complicat.

Cel mai mare vis al tău pentru mine și sora mea, sau cel puțin cel de care îmi amintesc că ne spuneai mereu, a fost să plecăm din țară. Să căutăm o viață mai bună. Și am făcut-o de câteva ori și o s-o mai fac pentru o perioadă. Dar nu pentru că sunt convinsă că voi găsi o viață mai bună, așa cum ne spuneai tu, ci pentru că sunt de părere că nimic nu m-a dezvoltat mai mult personal și profesional până acum ca asta. Aș face-o pentru că sunt convinsă că mă pot întoarce o versiune mai bună a mea. Dar știu de unde plecau toate încurajările de a pleca din țară. Din frustrarea acumulată, clocotită, generată ani la rând de clasa politică. Dacă ai mai fi aici, ai fi dezamăgit (dar probabil deloc surprins) să știi că nu s-au schimbat multe. Cu toate astea, cred, cu tărie, că după atâta timp există în sfârșit o luminiță care pâlpâie la capătul tunelului. Nu va muta munții din loc, este în continuare prea multă corupție, din păcate, în țară. Dar vrea.

Poate tu înțelegeai mai multă politică decât mine. Sunt încă multe lucruri pe care eu nu le înțeleg. Și nici nu pretind că o fac. Dar dacă există un lucru pe care l-am învățat de la tine și care va rămâne mereu alături de mine este acela de a fi un om bun, un om corect, un om sincer, un om muncitor. Și m-ai învățat să mă apropii de oameni asemănători mie. Sunt de părere că te asemui, în linii mari, cu persoana pe care pui ștampila.

Nu știi asta, sau poate o faci, dar de când am dreptul legal să votez nu am lipsit de la niciun vot. Nici măcar unul. Niciodată. Nici când nu mă aflam în țară. Nici când nu eram 100% împăcată cu alegerea mea. Dar pentru mine este un sentiment atât de puternic să știu că am puterea să decid, alături de alte milioane de oameni, viitorul țării noastre. Aș vrea să pot ajunge la cei 47% care nu au votat în primul tur și să găsesc cuvintele potrivite să îi îndemn să iasă la vot. Tu le-ai fi găsit. Acum, repercusiunile primului tur încep să se vadă. Mă simt neputincioasă, speriată, dezamăgită. Dar mă îmbărbătez cu faptul că nu aș lua niciodată în calcul să rămân indiferentă, când rezultatele indiferenței sunt atât de evidente și înfricoșătoare și ne pot costa scump.

Pentru tine și pentru țara în care nu mai credeai că merită să locuim o să votez, pe 18 mai 2025, pe cel poreclit în atât de multe feluri, te-ar amuza și întrista în egală măsură să le știi. Preferata mea este "tocilarul". A devenit între timp și primarul bucureștenilor și chiar a făcut treabă, contrar gurilor rele. Acum a hotărât, independent, să ajute nu doar orașul, ci țara întreagă. Să încerce să pună capăt frustrărilor și nervilor atât de justificați ai românilor. Știu că ai fi votat la fel, cu 10 mâini dacă ai fi putut. Noi, toate 3 - eu, sora mea și mama - o să facem la fel.

Cu drag,
Daria.

0 comentarii

Publicitate

Sus