Piaţa Matache?

Primăria Bucureştilor închide duminica Şoseaua Kiseleff, să se plimbe poporul la pas. Mai nou, închide şi artera tăiată în carne vie de medicul Oprescu, Berzei-Buzeşti, spre a organiza diferite evenimente, ca şi cum nu ar fi îndeajuns artera deja blocată. Fie! Dar cu ce suflet ex-pun administratorii de azi ai urbei acest traseu inspecţiei publice, ştiind că au trecut deja câţi ani de când ar fi putut măcar demara concursul pentru reconstruirea Halei Matache, pentru care au plâns şi au vituperat la ceasul demolării sale aiuritoare şi deloc dezinteresate de către mai sus pomenitul părinte al urbei, că au demonstrate pe aici spre şi dinspre Piaţa Victoriei, unde au dat cu pet-urile de asfalt şi au aprins lanternele telefoanelor mobile şcl? Nu se mai vede Hala Matache? Nu mai interesează Hala Matache pe nimeni dintre decidenţii şi influensării de astăzi? Să însemne, oare, asta că, de fapt, nu interesa pe nimeni nici în ceasul dispariţiei sale şi că totul a fost coreografie socială şi bonjurism?

Nici nu am crezut, să fiu sincer, că va începe cu altceva mandatul actualului primar, care avea tot sprijinul legislative posibil, plus pe acela guvernamental. Ba da, am crezut că va începe cu altceva, după care va face efortul de relocare şi reconstruire a halei Matache: cu legea metropolitană, în care să reorganizeze modul strâmb de alcătuire a sectoarelor, pe principiul feliilor de tort, care favorizează periferiile în detrimentul centrului, spart între cinci sectoare; care ar fi reorganizat şi zona periurbană, unde locuiesc, pesemne, destul de mulţi bucureşteni, judecând după cozile de intrare în capitală la ceasul dimineţii şi, de sens opus, seara. Fără o asemenea abordare holistică, problemele capitalei nu vor fi, în realitate, niciodată abordate în integralitatea cauzelor lor, ci doar cârpăcite, ca până acum.

În loc de asta, trista moştenire a lui Oprescu şi Firea va fi invocată pe întreaga durată a mandatului actual şi pe drept cuvânt, pentru că în acelaşi cadru juridic capitala nu se poate mişca decât împiedicat, mai cu seamă atunci când lipsa de experienţă administrative şi inocenţa intră în conflict cu rezistenţa birocraţiei moştenite. Dacă s-ar fi schimbat cadrul legislativ, ar fi putut fi dizlocuite şi păduchelniţa de partid angajată în loc de experţi şi sistemul falit cu 6+1 primari în permanentă dispute (chiar când sunt de la acelaşi partid), într-unul cu un guvernator al zonei metropolitane şi un număr de administratori pe zone, subordonaţi acestuia.

Dar ruina pieţei Matache, dărâmată deliberat, fără niciun motiv urbanistic, va mai rămâne vizibilă, anturată de cancerul distrucţiei fără noimă; o reorganizare administrativ-teritorială nu se va mai face curând, deşi este cerută de ardelenii urbanizaţi, pentru că bucureşteni care să îi dea o soluţie bună nu sunt. Nu mai sunt, fie iertaţi.