Şcoală fără zâmbet

Episodul "buburuza" s-a întâmplat demult, pe când trimiteam copilul dimineaţa la şcoală, iar după-amiaza, la o cacao caldă sau un suc rece, savuram micile poveşti ale zilei văzute prin ochii ei. Sunt doar trei ani de atunci, între timp am trecut de borna care ne-a împărţit viaţa în două, bornă pe care scrie cu majuscule "pandemie". Copilul împarte mai abrupt şcoala, amintirile din clasa a cincea sunt clare, celelalte clase sunt înceţoşate, întrepătrunse, nu le distinge una de alta, nici nu simte că aproape a trecut prin gimnaziu şi acum a ajuns în clasa a opta.

Şcoala a fost deposedată de rolul ei de socializare, nu doar în perioadele petrecute online, ci şi în cele cu prezenţă fizică, când s-au luat tot felul de măsuri anti-covid, care să ţină copiii departe unii de alţii. S-a făcut oglinda clasei şi nu au mai avut voie ba să se ridice din bănci, ba să îşi schimbe colegul de bancă, s-au decalat pauzele astfel încât să nu se întâlnească mai multe clase în curtea şcolii. În şcoala hibrid, s-a deschis catalogul la mijloc şi cele două jumătăţi nu s-au mai întâlnit deloc. Când unii erau la şcoală, ceilalţi vizionau de acasă, de pe monitorul computerului, fragmente din ce se întâmpla în clasă. Mare lucru nu se vedea: o bucată strâmbă din tablă, gâtul profesorului şi, în pauze, figura vreunui coleg care venea în faţa camerei şi-i întreba ce mai fac.

Pandemia le-a furat copiilor banca pe care o împarţi cu cea mai bună prietenă, clasa în care se râde în hohote şi curtea şcolii unde te îndrăgosteşti pentru prima dată. Le-a lăsat tone de lecţii trimise pe platforme online, teste îngrămădite în două săptămâni de prezenţă fizică şi le-a acoperit jumătate de faţă. Masca este simbolul şcolii fără zâmbet, iar buburuza noastră din clasa a cincea a rămas simbolul şcolii cu zâmbet.
- La ora de matematică, Clara şi-a pierdut buburuza! începe ea să-mi povestească "cum a fost azi la şcoală".
- Vreun cercel? Pandantiv?
- Nu, o buburuză adevărată pe care o găsise afară, în pauză şi o adusese la oră. O ţinea pe culegere.
- Biata de ea! Probabil chiar din cauza culegerii a fugit. Este posibil ca buburuzelor să nu le placă matematica...
- Nu, stai să vezi! N-a fugit. Când Clara a deschis culegerea, buburuza a căzut de pe bancă. Amândouă, Clara şi colega ei, au început să se agite. Profesoara le-a întrebat ce s-a întâmplat. Ne-am pierdut buburuza, doamnă! au răspuns ele pe jumătate sub bancă.
- Profesoara s-a enervat? Cred că s-a enervat, mă pun eu în locul profesoarei, care le predă unor fete aflate sub bancă şi unei buburuze fugare.
- Nu s-a enervat deloc. Este o doamnă drăguţă. Un pic bătrână, cam ca tine.
- Şi ce a făcut? întreb nedumerită, neştiind ce să păstrez, după ce am încasat concomitent echivalentul verbal al unui pupic şi al unei palme.
- Le-a zis să ia buburuza şi să îi dea drumul afară, pe geam.
- O decizie corectă. Mi se pare neomenesc sau nebuburuzesc să şcolarizezi forţat o mămăruţă.
- Norocul ei că au găsit-o repede, fiind roşie şi cu puncte. Dar le era frică să o ia de jos, nu cumva să-i rupă picioruşele. Atunci m-am dus şi eu la banca lor, ştii că am experienţă cu buburuzele. Am luat buburuza, dar am scăpat-o la transfer.
- Ce transfer? Doar n-aţi vrut să o transferaţi în clădirea celor de liceu?
- Nu, transfer la Clara. Doar era buburuza ei. Am scăpat-o iarăşi pe jos. S-a format o buluceală la banca lor.
- Banca lor şi a buburuzei! Şi profesoara?
- Abia atunci a părut că s-a enervat. Dar doar puţin.
- A strivit buburuza?
- Nu! Mama! Cine ar face una ca asta?
- Scuze, scuze! mă grăbesc să şterg o aşa atrocitate, doar ce am umblat tot oraşul după o capcană ecologică pentru şoricelul care s-a mutat cu noi din toamnă, orice altă soluţie de îndepărtare a rozătorului fiind respinsă cu lacrimi în ochi de fiica mea.
- Profesoara a luat-o buburuza de jos, s-a dus la fereastră şi a suflat peste ea, să zboare afară. Apoi ne-am întors la matematică.
- Uite cât de interesantă poate fi ora de matematică când se implică şi o buburuză, i-am spus atunci, demult, înainte de pandemie.

De la pandemie încoace, foarte rar mi-a mai povestit cum se vede şcoala prin ochii ei. Poate de anul viitor are parte de liceu. Poate...