Resturi de scrisoare netrimisă
După uşă ne aşteaptă un viitor infirm, schimonosit, îmbrăcat în haine de gală
Tăcerea ta e un bolovan care creşte pe zi ce trece, între timp a ajuns cât un munte
Nu mai vreau să fiu ocnaşul care îţi scormoneşte umbra
În căutarea unui grăunte de aur...
E imposibil ca tu rămâi neclintit, îmi spun, e imposibil să nu simţi
Într-o zi e posibil să obosesc,
Să-mi iau în braţe iubirea ca pe o păpuşă stricată s-o arunc cât colo
Să spun secătuită "facă-se voia ta!"
Pactul tăcerii
Există tăceri şi tăceri
Tăceri înalte ca nişte prăjini de la înălţimea cărora lumea îţi pare o glumă
tăceri tenebroase şi ameninţătoare
Tăceri ca nişte ştreanguri în care-ţi spânzuri minţile
Tăceri mincinoase
Tăceri lascive
Tăceri scurte şi tăioase, ascuţite ca nişte pumnale
Tăceri în care te înfunzi ca într-o mlaştină
Tăceri menite să ascundă
Vuietul sângelui
Zbuciumul inimii devenite clopot
Cel care ascultă şi aprobă în tăcere este întotdeauna iubit
Vreau să învăţ să tac adevărul
În o mie de feluri
Cu o mie de limbi retezate
Pe o mie de voci fără sunet.