Ordine – Simplitate. Haos – Complexitate (I)

Într-o lume „sofisticată", în care complexitatea este ceva de laudă, nu se acceptă uşor o asemenea răsturnare de „valori". Ne vom ajuta de un exemplu. Pentru o deplasare mai rapidă, se poate folosi un dispozitiv mecanic SIMPLU (o bicicletă) sau unul COMPLEX (un automobil).

Bicicleta este compusă din cîteva piese care lucrează împreună pe baza cîtorva reguli elementare. Caracteristicile materialelor (din care este confecţionată) se pot înscrie între nişte limite laxe. Eventualele defecţiuni nu afectează dramatic funcţionarea întregului sistem şi pot fi remediate rapid, suportînd (eventual) improvizaţii.
Un automobil înseamnă cu totul altceva. Şi ne vom opri la cel mai COMPLEX exemplar din această familie – cel destinat curselor sportive. Într-o astfel de maşinărie se găsesc înfiorător de multe piese, iar calibrarea lor trebuie să fie teribil de precisă. Compoziţia materialelor este complicată şi nu sînt acceptate nici cele mai mici abateri de la reţete. Echilibrul întregului ansamblu este greu de obţinut, dar şi mai greu de menţinut, căci cea mai mică neregularitate se propagă exponenţial în tot mecanismul. S-a întîmplat ca un “monopost” să plece de la boxe avînd capacul rezervorului deschis. Acest detaliu a condus la scăderea dramatică a coeficientului aerodinamic şi, implicit, a randamentului motorului. În timpul unei curse, se mai alterează geometria caroseriei; din această cauză poate exploda motorul sau se dezintegrează o bună bucată din vehicul. Viteza maşinii depinde de fracţiuni de grad în orientarea eleroanelor. Aici, nu se poate vorbi (practic) despre toleranţe; ori este totul perfect reglat, ori se alege praful. La o bicicletă, dacă lipsesc cîteva spiţe din roată – nu se simte. Dacă se rupe lanţul – se scurtează cu o za şi drumul continuă. Într-un mecansm SIMPLU există o largă marjă de manevră.

SIMPLITATEA asociază un spaţiu mai mare, o libertate de mişcare mai mare. COMPLEXITATEA este o cărare strîmtă şi riscantă.
În COMPLEXITATE, ratarea înseamnă dezastru. În SIMPLITATE, un eşec înseamnă o „experienţă oarecare" (fără a se produce pagube majore).
De aceea, în structurile sociale COMPLEXE eroarea este sancţionată drastic; acolo, orice abatere de la reguli se propagă în sistem, iar efectele ei pot deveni dezastruoase. În structurile sociale SIMPLE, erorile sînt sanctionate cu o vorbă mai apăsată sau cu arătatul obrazului. Atît.
Curios este faptul că (cel mai mult) se discută despre toleranţă tocmai în lumile complexe. În lumile simple, nu se pierde vremea cu asemenea discuţii elevate; acolo, toleranţa funcţionează, nu se exersează în conferinţe stupide.

Matematicile contemporane ne spun că nu există haos sau ordine în stare pură. Cum am văzut, în haos pot exista, într-adevăr, scurte şi delicate momente de echilibru – un fel de ordine precară.
O lume SIMPLĂ înseamnă reguli puţine, clare (neinterpretabile) şi mişcarea liberă printre aceste jaloane. Este o lume capabilă să metabolizeze lejer tot ce este nou.
O lume COMPLEXĂ înseamnă reglementarea oricărui gest, tentativa de a anticipa şi controla orice mişcare (plauzibilă sau nu). Regulile se transformă în baraje şi este greu de vorbit despre libertate fără a fi bănuit de cinism. Este o lume conservatoare, speriată de orice este nou deoarece îi poate afecta fragilul echilibru.

(Fragment din „ATINGEREA CELUI MAI VECHI ZEU”)